D`ale Războiului. Curaj ieșit din comun

scris de: prof. Ioan Tuleu

În primăvara anului 1945 războiul Germaniei cu Aliații (Uniunea Sovietică, Anglia, Atatele Unite) se apropia de sfârșitul inevitabil: capitularea necondiționată. Cu toate că sfârșitul era aproape, germanii încă rezistau, luptând în condiții deosebit de grele. Ofensiva declanșată de mareșalul Jukov, la 16 aprilie 1945, asupra liniilor germane avea să cunoască o rezistență înverșunată pe înălțimile Seelow din care cauză înaintarea a bătut pasul pe loc iar generalisimul Stalin s-a enervat teribil. Au existat atunci acte de vitejie din partea germanilor care nu renunțau la luptă nici atunci când nu mai exista nici un fel de speranță pentru victorie. Iată un astfel de exemplu: „În dreapta, tancurile lui Bogdanov suferiseră pierderi grele atât din cauza tunurilor de calibrul 88 milimetri adăpostite în subteran la Neuhardenburg, cât și a contraatacurilor înverșunate din partea unor grupuri mici dotate cu aruncătoare de rachete. Un pluton de tunuri de asalt, condus de Wachtmeister-ul Gernert, din cadrul Brigăzii 111 de instrucție, a apărut pe neașteptate din fumul de la Oderbruch, lângă Neutrebbin, și s-a angajat în luptă cu un mare număr de tancuri sovietice. Gernert însuși a distrus șapte, el trecându-și pe răboj până a doua zi patruzeci și patru de tancuri inamice. Curajul său ieșit din comun și conducerea sa tactică ingenioasă au salvat flancul întregii brigăzi, nota generalul Heinrici, confirmând decorarea acestuia cu „Crucea Cavalerului”. Dar până în momentul semnării decernării decorației, pe 28 aprilie, atât brigada sa cât și Armata 9, ca formațiuni militare, aveau să înceteze să mai existe. (Antony Beevor, Berlin – căderea – Editura RAO, p. 318)