D’ale războiului! Dispariție

scris de: prof. Ioan Tuleu

S-a întâmplat, între Crăciunul și Anul Nou 1942, undeva pe întinsul stepei ruse, în apropiere de Stalingrad. Plutonierul tr. Constantin Dobrescu se afla la comanda unei coloane de transport auto care se înapoia de la Morozovskaia –Tacinskaia, unde transportase muniție. Pe drum este ajuns din urmă de o mașină Polschi Fiat. Coloana este oprită și șeful ei este invitat în turism cu scopul de a ajunge mai repede la Rostov. Acesta primește invitația. Lasă conducerea coloanei unui sergent, spre a continua drumul, iar el intră în mașina Polschi-Fiat și pleacă, cu  viteză mai mare decât cea a coloanei.

Nu parcurg decât 3-4 kilometri când șoferul, fără să-și dea seama că părăsește urma drumului, se abate puțin către stânga și, brusc, mașina se oprește, zguduindu-se puternic, răsturnându-se pe stânga. Ocupanții nu-și dau seama ce s-a întâmplat și primul care coboară destul de greu este plutonierul tr. Dobrescu dar, minune cum iese și dispare. După el iese un alt ocupant al mașinii,Tașcu, care rămâne stupefiat. Dobrescu e de nevăzut…Iese cu greu din mașină și șoferul, se uită și el în dreapta, în stânga, își fac amândoi semnul crucii, îl strigă amândoi. Sosește și coloana și toți ostașii vin la locul mașinii turism, Deodată, se aude un răcnet, e al lui Dobrescu. Răcnetul venea din adâncuri, nu din văzduh.

Abia acum s-au dumirit toți, că el a căzut într-un puț răsuflător de gaze de la minele de cărbuni din zona Donbas.

Repede este legat cu câteva centiroane un ostaș și cu cabestanul unui Henschel este lăsat în puț, nu parcurge în coborâre decât vreo 10 metri și începe a răcni și ostașul care se asfixia. Cabestanul lucrează invers, îl scoate pe soldat la suprafață, gata, gata să nu mai ajungă ziua demobilizării. Dobrescu dispăruse pentru totdeauna !