D`ale Războiului. Dragoste și sex între dușmani

de prof. Ioan Tuleu: Mărturia subublocotenentului de artilerie Mitică Grama, prizonier de război la Oranki, unde au fost internați majoritatea ofițerilor români din Uniunea Sovietică, este pe alocuri și hazlie dar și încărcată de dramatism.

Acesta, împreună cu alți camarazi, a lucrat într- un sat de lângă lagărul Oranki, în care prizonierii formau brigăzi de cosaşi şi contribuiau din plin la bunăstarea colhozului local. Satul era depopulat de bărbați, 80% erau femei, în rest bătrâni, invalizi şi copii. Femeia sovietică îndura multe, dar avea şi ea limitele și necesitățile ei. Între acestea era și nevoia de bărbați, de unde și tentative și chiar „violuri” asupra acestora. Am pus ghilimele ca nu cumva să se creadă că acestora nu le-ar fi plăcut.

Din aceste violuri atipice au apărut sarcini şi conflicte ireconciliabile între gravidele care purtau fructul, iubirii să spunem, cu acelaşi prizonier.

O asemenea situaţie a ajuns sus, la autorităţi mari, îndrituite să rezolve conflictul. În sala de festivități a colhozului s-a ţinut o şedinţă de înfierare a femeii sovietice păcătoase. Politrucii veniţi de la centru le-au ocărât că în timp ce bărbaţii lor sângerează până la moarte pentru patrie, ele ce fac? Unde e demnitatea morală a femeilor sovietice? Femeia sovietică însă nu de demnitate, nu de lecţii de etică socialistă avea nevoie. Şi un  strigăt uman, animalic se poate spune a izbucnit dintr-o dată: „Vrem bărbaţi, nu demnitate, „Faceţi-ne voi ce trebuie!”, „Daţi-ne soţii noştri înapoi, dacă ăştia nu vă plac!”. Apoi, femeile şi-au ridicat fustele de colhoznice şi şi-au arătat „ruşinea”! Şi pe faţă şi pe dos – îşi aminteşte Mitică Grama. Fiind o situaţie la care nici Lenin nu se gândise, politrucii au dat bir cu fugiţii. Iată dovada că dragostea şi  sexul, chiar și între dușmani, nu pot fi împiedicate nici măcar de un război mondial.