D`ale Războiului. După mime, la atac, ura…!

scris de: prof. Ioan Tuleu

În Bătălia pentru Moldova din vara anului 1944, sublocotenentul Ioan A. Şuţa, din Regimentul 5 Vânători, Divizia 1 Infanterie, se afla împreună cu unitatea sa la nord de Târgu Frumos. Era sublocotenent activ, promoţia 10 mai 1942, încadrat comandant de pluton aruncătoare brand 81,4 mm, în Batalionul 1, comandat de maiorul Constantin Cosmulescu. Poziţia de apărare încredinţată batalionului avea în centru Dealul Ulmi, cu cota 192, la nord de Târgu Frumos, care domina toată zona cu poziţiile inamicului pe mare adâncime. Aici au avut loc cele mai aprige şi neîncetate lupte, ziua, dar mai ales noaptea, precedate de bombardamente de artilerie şi aviaţie, toate urmărind recucerirea cotei 192. Pentru reuşita atacurilor lor, sovieticii şi-au împins tranşeea întâi mult înainte, ceea ce a făcut ca lupta de apărare să fie deosebit de violentă ceea ce reiese și din relatarea sublocotenentului: „Într-una din nopţile dramatice ce le-am trăit, inamicul şi-a pregătit un nou atac spre cota 192, precedat de o masivă pregătire de artilerie şi aruncătoare.  Auzind şuieratul unui proiectil de artilerie ce se apropia de locul unde eram, repede m-am adăpostit în tranşee şi în spatele meu s-a ghemuit caporalul Ciuciu. O schijă mi-a străpuns cămaşa bluză din spate şi l-a lovit pe Ciuciu într-un ochi. Am reuşit să-l pansez şi am plecat cu el spre bateria de tragere. În timp ce mă aflam acolo inamicul a trecut la atac, a străpuns poziţiile infanteriei, îndreptându-se spre poziţiile noastre. Mă cuprinsese teama, mai ales că fiind întuneric desluşeam greu situaţia ce se crease. Am ordonat sergentului Milutin să se desfăşoare imediat cu toţi servanţii pentru apărarea poziţiei de tragere. Iar eu am trecut la întâmpinarea infanteriştilor care se retrăgeau în dezordine din linia întâi. Cu aceştia şi două puşti mitralieră ce le aveam la dispoziţie am deschis un foc ucigător împotriva inamicului aflat în atac. După un timp, încercând să-mi fac curaj, am strigat din răsputeri: „După mine, la atac, ura” şi spre marea mea satisfacţie toţi ostaşii m-au urmat în strigăte de ura… ura, încât inamicul a intrat în panică, retrăgându-se în fugă pe vechile poziţii”.