D`ale Războiului. Excese antisemite

de prof. Ioan Tuleu: De obicei se pun doar în cârca germanilor represiunea, genocidul, masacrarea evreilor din teritoriile ocupate în est în timpul războiului contra Uniunii Sovietice (1941-1944). Numai că, din nenorocire, populația locală a participat cu „entuziasm”, cu exces de zel, la astfel de activități criminale care nu îi face deloc cinste în fața istoriei. Letonii, lituanienii, bielorușii, polonezii au partea lor de vină la tragedia care a condus la omorârea a milioane de evrei în țările lor.

Iată doar o mică parte din numeroasele exemple ce se pot da spre confirmarea afirmației noastre:

Pe 4 iulie 1941, la Riga, naționaliștii letoni au închis în sinagogă și au ars de vii 500 de oameni; în Kaunas, 4.000 de evrei au fost omorâți în bătaie cu răngile sau înecați; la 10 iulie, în târgșorul Edvabno, din vestul Bielorusiei (în prezent pe teritoriul Poloniei), localnicii au ars de vii 1.600 de evrei, după ce timp de mai multe zile i-au torturat și i-au ucis.

Deseori „activiștii” locali se grăbeau să se ocupe de „treburi” pe care în faza de început a războiului le refuzau până și germanii. Astfel, în Ucraina, prima împușcare masivă a copiilor mici ai evreilor a fost comisă pe 19 august, lângă Bila Țercva, de către forțe ale poliției locale. Pe 6 septembrie 1941, SS-Sonderkommando, după ce a ucis 1.100 de evrei adulți din Radomîșl, au dat dispoziție poliției ucrainene să omoare 561 de copii. Entuziasmul sadic a fost atât de mare și de molipsitor, încât pe 24 septembrie, comandantul Grupului de Armate Sud, feldmareșalul von Rundstedt, a emis un ordin care le interzicea militarilor Wermachtului să „participe la excesele populației localnice”.