D`ale Războiului. Gloata dezlănțuită!

scris de prof. Ioan Tuleu

Războiul dintre evrei și arabi, din anul 1948, a egalat al Doilea Război Mondial prin cruzimea dezlănțuită de soldați și de civili împotriva adversarilor. Totul se baza pe propaganda care urmărea să anihileze inamicul înaintea gloanțelor de pe fronturile de luptă. Între taberele aflate în conflict se aflau trupele britanice care încercau să țină ordine,  neezitând să lupte și cu partizanii evrei. Toate aceastea reies foarte bine și din următorul episod: Evreul David Shaltiel, fost deținut în lagărul german de la Dachau, a emigrat în Palestina pentru a se înrola în Haganah, armata Agenției Naționale Evreiești, care avea ca scop eliberarea unui teritoriu cât mai mare pentru viitorul stat Israel, decis a exista în Țara Sfântă de către ONU.

Dar la nici o săptămână după sosire, Shaltiel s-a confruntat cu prima criză. Un sergent major din Infanteria Ușoară Scoțiană a arestat patru oameni din Haganah într-un post implicat în frecvente schimburi de focuri cu arabii. O oră mai târziu, cei patru au fost predați unei gloate arăbești. Unul dintre ei a avut noroc: mulțimea l-a omorât cu un glonț. Ceilalți trei au fost dezbrăcați, emasculați, apoi sfârtecați în bucăți.

Furios Shaltiel a emis o proclamație spunând: patru evrei au fost asasinați cu sânge rece de către britanici. De acum începând, fiecare membru al Haganahului din Ierusalim trebuie să se opună cu armele oricărei încercări de arestare sau de percheziție din partea forțelor britanice.