D`ale Războiului. Infernul de la Hiroșima

scris de: prof. Ioan Tuleu

Scenele petrecute în Hiroșima după explozia bombei atomice din 6 august 1944 au fost cu adevărat de infern. Reverendul Kiyoshi Tanimoto, pastor al bisericii metodiste din Hiroshima, îi povestea unui corespondent al revistei New Yorker care încercase să transporte câțiva supraviețuitori peste râu la un spital din oraș:

„A adus vasul lângă mal și i-a îndemnat să urce la bord. Oamenii nu s-au mișcat, iar el a înțeles că erau prea slăbiți pentru a se descurca singuri. S-a aplecat și a apucat o femeie de mâini, însă pielea ei s-a desprins în bucăți uriașe, ca o mănușă. Priveliștea i-a produs o asemenea silă încât a trebuit să se așeze pentru o clipă. După care a intrat în apă și, deși era un om cu un fizic fragil, a ridicat câțiva bărbați și câteva femei, cu toții goi, în barca sa. Pieptul și spatele acestora erau cleioase, el amintindu-și înfiorat și dezgustat cum arătau arsurile îngrozitoare pe care le văzuse în ziua aceea. Mai întâi galbene, după care roșii și umflate, cu pielea desprinsă și, în final, supurânde și urât mirositoare. Fusese nevoit să își repete continuu: Acestea sunt ființe umane”.

La Hiroșima a fost distrusă atunci o suprafață de 9,2 km patrați adică 70 la sută din cele 76 mii clădiri și au fost uciși 140 mii oameni.