D`ale Războiului. Medaliat post mortem

scris de: prof. Ioan Tuleu

Pentru supraviețuitorii de pe avioanele americane prăbușite în Oceanul Pacific rechinii reprezentau cea mai mare primejdie. Pentru a scăpa, Supraviețuitorii trebuiau să ajungă imediat la bărci. Mai târziu aviatorii aveau să povestească despre cum rechinii apăreau aproape imediat ce atingeau apa. În 1943, locotenentul de marină Art Reading a rămas inconștient după amerizarea avionului său de două persoane. În timp ce avionul se scufunda, navigatorul lui Reading, Everett Almond, l-a scos pe acesta afară, a umflat vestele Mae West și a început să-i dea palme lui Reading. Când acesta și-a revenit, Almond a început să-l tragă după el spre cea mai apropiată insulă, aflată la vreo 30 de kilometri. Curând au început să le de târcoale rechinii. Unul s-a strecurat printre ei, l-a apucat pe Almond de picior, s-a scufundat trăgându-i în apă pe amândoi. După aceea i-a dat drumul, iar cei doi au ieșit la suprafață într-o mare de sânge. Se părea că piciorul lui Almond fusese smuls. El i-a dat lui Reading vesta lui după care s-a lăsat să se scufunde. În următoarele 18 ore, Reading a plutit de unul singur, lovind cu binoclul și cu picioarele rechinii din jurul lui ca să-i gonească. Când a fost găsit de o barcă de salvare, avea picioarele sfâșiate și bărbia tăiată de înotătoarea unui rechin, dar mulțumită lui Almond, era în viață. Almond care avea 21 de ani a fost medaliat post-mortem pentru eroism. (Laura Hillenbrand, p. 136)