scris de: prof. Ioan Tuleu
Marșurile morții
În urma capitulării Armatei 6 germane la Stalingrad, în 2 februarie 1943, peste 90 de mii de soldați, ofițeri, subofițeri și generali au căzut prizonieri în mâinile armatei sovietice. Au urmat apoi marșuri istovitoare spre lagărele de prizonieri care au redus mult numărul captivilor. Iată câteva mărturii ale acelor puțini supraviețuitori care s-au întors după război în Germania:
Albrecht Appelt: „Marșul devine un chin. Îmi simțeam picioarele ca de lemn. Nu eram în stare să-mi adun forțele. Mă lăsam dus de val. Treceam peste cadavrele mutilate ale soldaților care fuseseră călcați de tancuri. Erau împrăștiate peste tot, înghețate deasupra zăpezii pătate de sânge. Totul e încă viu în mintea mea”. Herbert Wendeller a trăit aceeași dramă dar el mai adaugă că „mergeam peste zăpadă și gheață, trecând pe lângă cadavrele acelora care nu putuseră să țină pasul și fuseseră împușcați”.
Horst Rocholl a ajuns la limita suportabilității și nu mai dorea altceva decât să moară, dar tentația somnului de veci i-a fost schimbată de camarazii aflați în aceași situație: „Seara am fost atât de epuizat încât m-am așezat pur și simplu pe marginea drumului. Speram că soldații ruși care ne escortau mă vor scăpa de chin, trăgându-mi un glonț. Doi soldați din unitatea mea, care fără îndoială mă simpatizau, m-au apucat fiecare de o parte și m-au ajutat să merg și să-i ajung din urmă pe ceilalți. Mi-au spus ce aveau de gând să facă în captivitate. Voiau să muncească și erau hotărâți să facă tot posibilul ca să se întoarcă acasă. Atunci mi-am dat seama că asta vreau și eu.”
Mulți germani n-au supraviețuit marșului, peste 20 de mii au murit pe drum.
No Comments
Comments for D`ale Războiului. Moartea din… Trenul morții”! are now closed.