D`ale Războiului. Norocul tânărului Klaus Boeseler

scris de: prof. Ioan Tuleu

S-a întâmplat la sfârșitul lui aprilie 1945. Într-un cartier al Berlinului, civilii înspăimântați au auzit o lovitură în ușa adăpostului în care se refugiaseră. A intrat un soldat al armatei roșii, înarmat cu un pistol mitralieră. Tag, Russki ! i-a salutat el vesel, după care a plecat fără să ia nici măcar ceasurile. Un grup de soldați, sosit două ore mai târziu, s-a dovedit mai agresiv. Soldații l-au înșfăcat pe Klaus Boeseler, un puști de 14 ani, dar înalt de un metru optzeci și cu păr blond. Tu ești SS, a  strigat unul dintre soldați. Era mai curând o afirmație decât o întrebare. Păreau porniți să-l execute pe băiatul înspăimântat. În cele din urmă, ceilalți civili din adăpost au reușit să-i convingă pe soldați, folosind limbajul semnelor, că nu era decât un școlar.

Fiind foarte înalt, lui Boeseler îi era foame tot timpul. Nu a ezitat să taie bucăți dintr-un cal ucis de o schijă și să ducă acasă carnea pentru ca mama sa să o conserve în oțet. Soldații sovietici au fost impresionați de viteza cu care berlinezii, oameni crescuți la oraș au reușit să tranșeze un cal mort, lăsând numai oasele. Sesizând afecțiunea rușilor pentru copii, Boeseler și-a dus sora în vârstă de trei ani să viziteze  adăpostul soldaților sovietici din apropiere. Soldații le-au dat o pâine și o bucățică de unt. În ziua următoare au primit o supă. După aceea, aflând de cazuri de viol în grup în vecinătate, Boeseler și-a ascuns mama și o vecină în pivnița de cărbuni, vreme de trei zile. (Antony Beevor, -  Berlin, căderea 1945, Editura Rao, p.428