scris de prof.Ioan Tuleu
Frica este contagioasă în timp de război şi poate crea panică colectivă extrem de dăunătoare dacă nu este stăvilită. Nu există armată în care să nu fi existat şi astfel de episoade, chiar şi soldaţii germani consideraţi foarte curajoşi şi disciplinaţi au trecut prin astfel de situaţii, cum este cea povestită de comandorul Paul Ionescu, aspirant la bordul navei puitor de mine „Amiral Murgescu”. Nava se găsea la capul Chersones în vederea evacuării trupelor germane şi române din Crimeea. Era în luna mai 1944. Evacuarea s-a produs în condiţii dramatice sub bombardamentul tunurilor de câmp sovietice şi al atacurilor aviatice. „Explozii de proiectile trasoare, proiectoare, paraşute luminoase. S-a tras asupra noastră şi cu tunurile de câmp, am fost bombardaţi de aviaţie”, povesteşte comandorul Ionescu. „În aceste condiţii am început ambarcarea resturilor diviziei 50 germane. Germanii erau aduşi cu şalupe şi nave mici care acostau la noi şi îşi debarcau oamenii. Am văzut scene îngrozitoare. Germanii, acei oameni disciplinaţi, poate cea mai disciplinată armată din lume, arătau acum groaznic. Se striveau unii pe alţii, se călcau în picioare ca să urce cât mai repede la bord; cei care reuşiseră să ajungă pe punte, plângeau, râdeau, se îmbrăţişau, se certau, se băteau, unii erau apatici, înlemniţi, pruvind în gol, câţiva au leşinat. Era ceva de nedescris. Un locotenent-colonel, singurul ofiţer superior supravieţuitor din divizia 50, s-a prezentat comandantului Foca şi i-a raportat „Domnule comandant, ştiu că la bord aveţi drept de viaţă şi de moarte asupra oamenilor; cu regret recunosc că nu-i mai pot stăpâni pe ai mei. Vă rog luaţi dumneavoastră măsurile pe care le credeţi de cuviinţă”. Foca s-a uitat la el, apoi s-a întors spre secund: „Ionescu Paul şi Florin Lupoaie, la mine”. Ne prezentăm. El ordonă: „Vă duceţi şi faceţi ordine la pupa”. „Am înţeles”, răspundem noi într-un glas şi zburăm pe sări în jos, spre puntea pupa. Pe drum Florin se întoarce spre mine şi spune: „Băi Plache, eu sunt mai zdravăn decât tine (era cât uşa), merg înainte cu mâinile goale; tu vii în spatele meu cu pistolul, gata de tras.
Ajungem în vacarmul de la pupa. Florin se propteşte bine în picioare şi strigă din toate puterile: Măăi… şi încă vreo două vorbe pe care mă jenez să le reproduc. O clipă s-a făcut linişte, dar imediat vacarmul a reînceput. În clipa aceea un german care tocmai sărea peste balustradă, l-a îmbrâncit pe Florin. Asta nu i-a plăcut lui Florin şi l-a enervat. Când i-a tras o palmă neamţului, care era şi cam pirpiriu, l-a prăbuşit leşinat pe punte. Acum s-a făcut într-adevăr linişte Se auzeau doar motoarele navei duduind. Gradaţii germani şi-au amintit de îndatoririle lor şi restul ambarcării s-a făcut în linişte”.
No Comments
Comments for D`ale Războiului! Palma românului Florin face ordine între nemţi are now closed.