D`ale războiului! Patimile tânărului Eichner

scris de: prof. Ioan Tuleu

Rudolf Eichner era un tânăr soldat din Dresda aflat în convalescență în satul său natal și stătea la periferia sudică a orașului într-u vechi liceu transformat în spital militar. În noaptea de 13/14 februarie a fost martorul celui mai teribil bombardament aviatic asupra unui oraș german care a distrus mare parte din orașul supranumit Florența Nordului. Iată cum descrie cel de al doilea atac, dat la ora unu din noapte: „Era 14 februarie, în jur de ora 1 dimineața. Nu au existat nici un fel de semnale de alarmă. Luat complet prin surprindere, am fugit înapoi în adăpostul antiaerian. Curând acesta a devenit extrem de aglomerat, deoarece locuitorii cartierului nu se mai puteau adăposti în clădirile incendiate. Stăteam umăr lângă umăr acolo în pivniță atât de înghesuiți, încât ți-ar fi fost imposibil să cazi la pământ. Apoi a venit sunetul asurzitor al formațiunilor de bombardiere și exploziile neîntrerupte, uneori simultane, care făceau clădirea să se cutremure.

Școala a fost lovită în plin de câteva ori. Luminile s-au stins, din tavan a început să curgă praf, iar ușile și ferestrele au fost zburate de suflu în interior. Cărămizi din zidurile de protecție  din fața ferestrelor au pătruns în beci. Tocul unei ferestre mi-a căzut pe spate. Praful, varul și fumul amenințau să ne sufoce. O tânără mamă s-a aruncat deasupra căruciorului bebelușului ei în încercarea de al proteja. O lovitură directă asupra secției pentru răniții grav a luat multe vieți …”

Era doar prima etapă a patimilor lui Eichner. În stradă furtuna de foc era la apogeu, atmosfera transformându-se într-o tornadă de bucăți arzânde de lemn, metal și hârtie. Crengi de copaci în flăcări zburau pe lângă tânărul militar înspăimântat, la fel și tot felul de obiecte prinse în acel val de foc inclusiv după cum și-a dat seama oameni lipsiți de ajutor.