D`ale Războiului. Schije, oțel și sânge …

de prof. Ioan Tuleu: Germanul Horst Slesina descrie în cartea sa  „Soldații împotriva morții și diavolului”, prima bătălie importantă împotriva tancurilor sovietice desfășurată la Grodno, imediat după 22 iunie 1944. La ea a participat Divizia 8 infanterie germană contra Corpului 11 Mecanizat sovietic:

„Pregătirile pentru apărare se încheie în câteva secunde. Clătinându-se și huruind se apropie tunurile noastre de asalt. Sunt niște tancuri grele, masive fără turelă, cu țevile tunurilor ieșite amenințător. Este prima bătălie a echipajelor, dar ei merg la luptă cu seninătate și încredere. Sunt ferm convinși de superioritatea armei lor.

Echipele antitanc și-au ocupat pozițiile bine camuflate, în ciuda grabei. Tunurile de asalt se apropie de drum din dreapta și din stânga. Acum trebuie să așteptăm. Auzim huruitul motoarelor, scrâșnetul și zăngănitul șenilelor tancurilor. Vin! Sunt vopsite într-o culoare maroniu pământie, cu țevile tunurilor lungi – sunt cinci, șase și alte câteva. Sunt tancuri ușoare și medii, plus câteva blindate grele. Mai aproape și mai aproape. Acum se vede fiecare detaliu. Turelele lor se rotesc, pentru că ne caută. Detunături urlătoare, schelălăitoare și lătrătoare.  Proiectilele trasoare din tunurile antitanc ajung la inamic cu „degetele” lor de foc. Bubuitul mai slab al tunurilor de asalt. Mitraliere cu gloanțe speciale trag în părțile laterale ale tancurilor.

Tancurile din față au parte de o primire fierbinte. Primele două proiectile din două tunuri de asalt d-ale noastre lovesc cel mai apropiat tanc greu și cu o forță extraordinară îi smulg turela, aruncând-o la câțiva metri. O coloană înaltă de foc, o detunătură și rezerva de muniție explodează, rezervoarele de benzină ale tancurilor sar în aer – în clipa aceasta în fața noastră se ridică câteva coloane de fum și foc. Cinci tancuri sovietice au fost sfârtecate și sfâșiate în bucăți.

Alte ținte! Tancurile sovietice rămase au intrat în luptă și trag cu îndârjire asupra pozițiilor noastre printre tancurile lor doborâte și distruse. Praful ridicat, fumul prafului de pușcă și fumul de ulei ars ne acoperă. Rușii trag violent cu mitralierele și tunurile. Tunul antitanc din partea dreapta a drumului a fost doborât. Schije, oțel și sânge amestecat cu noroi cad pe nisipul galben. Scenele mi se întipăresc în memorie cu mare precizie. Un tanc rusesc înaintează spre noi: 40 de metri, 30 de metri…De ce nu trage tunul de asalt? Groaza mă strânge de gât. O lovitură nimicitoare – foc, plăci de blindaj, țeava tunului, trupuri omenești, ulei arzând și un fum negru, gros care acoperă milostiv tabloul groazei…

Acest zgomot infernal durează doar câteva minute. Focul încetează pentru că noi nu mai avem ținte. Ultimele tancuri inamice s-au desfășurat și au dispărut. Unsprezece făclii arzând, învăluite în uriașe coloane de fum, pătează câmpia”.