D`ale Războiului. Sergentul Chişuţ din Răpsig aprinde tanchetele ungureşti!

scris de: prof. Ioan Tuleu

Operațiunile militare din ziua de 14 septembrie 1944 împotriva ungurilor invadatori au avut mai mult un caracter pozițional, la Pâncota, unde se atinsese șanțul anticar Matca, dar și unul de mișcare pe axa centrală și de nord a frontului. Pe flancul stâng al „Grupului Criș”, se afla în apărare, pe linia principală de rezistență, Batalionul 1 din Regimentul 85 Infanterie și o companie de armament greu. Inamicul a venit în contact cu trupele românești încă din seara zilei de 13 septembrie, dar subunitățile aflate pe canalul Matca au anihilat atacul prin care se intenționa pătrunderea în Pâncota. Pentru dimineața următoare, ungurii au adus noi forțe și la ora 6,30  au atacat în forță, cu circa un batalion, însoțit de 15 care de luptă, după o pregătire de artilerie de circa o jumătate oră. Lupta a fost îndârjită și s-a rezistat eroic. Soldatul Nicolae Pantea se afla și el pe șanțul antitanc:  ”Noua poziție de apărare pe aliniamentul Ineu – Pâncota ne aștepta. Grupa din care făceam parte a ocupat o porțiune din drumul de câmpie către Sântana. Ne găseam în mare pericol, deși aveam suficiente cartușe pentru pușca mitralieră. Ce nu aveam ? Grenade, material incendiar de bună calitate, mine. Primisem în ultimele clipe cinci sticle cu benzină. Știam să le folosim dar… năvălitorii hortyști începuseră să apară cu…sutele. Primim ordin să deschidem focul. Tragem puternic cu sute și mii de cartușe. În urma respingerii, apar blindatele: cinci, șase… Doga și încă un ortac, tot bănățean zice: Acum îi acum, măi Nicolae. Ce să fie ? Vine prăpădul, vine ! Eu arăt cu mâna către un anume loc din porumbiște. Spun: Lângă noi, în ascunziș, e sergentul Chișuțu din Răpsig. Știe el ce are de făcut. Ăsta e unul care nu se dă bătut. Tustrei pregătim sticlele de benzină. Trebuia să le aruncăm într-un anume fel asupra blindatelor. Dar acele năluci de oțel n-au apucat să ajungă în apropierea noastră. Tunul anticar de sub comanda sergentului Chiș Ioan se puse la lucru. Prima tanchetă este lovită și arde. Urmează a doua, a treia, a patra. Toate sunt scoase din luptă. Deodată, în apropierea noastră, se auzi o bubuitură puternică. Ce se întâmplase? Un proiectil greu căzuse în direcția tunului. Suntem îngrijorați. Nu i se întâmplase nimic prietenului meu din copilărie Chișuț, răpsiganul. Doar osia tunului se rupse…” În timpul luptei la care a participat Nicolae Pantea au fost  scoase din luptă 5 tancuri inamice”