scris de: prof. Ioan Tuleu
Era în ianuarie 1942, an de război, când o iarnă cum n-a mai fost nici măcar în Rusia, bântuia pe întinsele stepe estice. Armata sovietică a dezlănțuit o amplă ofensivă în fața Moscovei, pentru a înlătura cumplita amenințare care amenința Moscova. În apărare, la Rjev, se afla regimentul SS „Der Fuhrer”. Roșii atacau cu încăpăținare, lansând atac după atac. În a șasea zi sovieticii atacă din nou. Blindatele lor se apropie la 50 de metri de pozițiile în care sunt îngropați oamenii din Compania 10 a regimentului și trag în plin asupra lor o ploaie de obuze. Rușii nu vor înceta focul timp de 30 de minute. Apoi se întorc și se retrag într-o pădure din apropiere. Nu mai e nimic, doar tăcere și frig. Două ore mai târziu, un om se târăște din tranșeele din linia întâi până la postul de comandă al batalionului, unde se prăbușește, plin de sânge și de zăpadă înghețată. Pare rănit rău de tot. Comandantul batalionului, Hauptsturmfuhrerul Bollert vine în grabă. Rănitul mai găsește puterea de a se ridica și de a lua poziție de drepți: „SS Sturmmann Wagner, la ordinele dumneavoastră”. Dar se prăbușește. Întins la pământ el lasă să îi scape un geamăt, dar apoi mai poate să încheie raportul în termeni regulamentari: „Vă raportez că sunt singurul supraviețuitor al companiei 10 !
No Comments
Comments for D’ale războiului. Singurul supraviețuitor! are now closed.