D’ale Războiului. Statui de gheață!

scris de: prof. Ioan Tuleu

S-a întâmplat în ianuarie 1942. Sovieticii începuseră contraofensiva și era un ger de minus 30 de grade. La Osarovo, un sublocotenent german, șef de patrulă, supraveghează stepa cu binoclul. Deodată deslușește un grup, nemișcat pe o pantă ușoară, pe jumătate afundat în zăpadă: sunt soldați și cai.

Cazacii, atacăm!

Câțiva voluntari îl urmează pe ofițer, înaintând anevoie, înfundându-se până la brâu în zăpada afânată. Un vânt glacial geme peste stepă, cu un zgomot de sirenă și de furtună.  Patrula avansează într-o lumină lăptoasă. Sovieticii nu se mișcă. Sunt morți, înghețați în picioare. Oameni și animale strânși unii în alții. Nemții le dau ocol stupefiați.

Un rănit la picior stă încă drept în șa, cu mâna încleștată de coama calului. Un sublocotenent și un sergent de cavalerie sunt aplecați puțin în față, ca și cum ar fi adormit fără să lase hățurile din mână. Niște călăreți au coborât din șa și moartea i-a surprins, lipiți de coastele cailor, de parcă ar fi vrut să găsească o rămășiță de căldură. Toate cadavrele aveau ochii larg deschiși, ațintiți în neant.