D`ale Războiului. Ultima ofensivă!

scria de: prof. Ioan Tuleu

Ultima mare ofensivă sovietică de pe frontul de est, în direcția Berlin a început în dimineața de 16 aprilie 1945. A fost o desfășurare de forțe copleșitoare menită să întimideze adversarul și să-l facă să abandoneze lupta și totuși multe unități germane au rezistat cu îndârjire. Numai Frontl 1 Belarus a tras în prima zi a ofensivei 1. 236. 000 proiectile peste tranșeele germane. Cei care fuseseră prinși în tranșeele din zona țintă, puțini la număr de altfel, și care într-un fel sau altul au reușit să supraviețuiască terifiantului bombardament, au putut să descrie această experiență folosind cuvinte ca „iad”, „infern” sau descriind totul ca un cutremur de pământ. Mulți au asurzit. „În numai câteva secunde” – scria Gerd Wagner din Regimentul 27 parașutiști- toți cei 10 camarazi ai mei erau morți”. Când Wagner și-a recăpătat cunoștința, și-a dat seama că zăcea rănit într-un crater de proiectil fumegând. Puțini au scăpat cu viața din acest baraj de artilerie care a distrus tranșeele și i-a îngropat pe ocupanții acestora, pe cei vii laolaltă cu cei morți. Cadavrele acestora continuau să fie descoperite și după jumătate de secol

Linia orizontului era la fel de luminată ca ziua, scria în acea noapte un colonel rus genist celor de acasă. „În partea germană, totul era acoperit de fum  și bucăți mari de pământ ce zburau prin aer. Mai erau și niște stoluri imense de păsări ce zburau de jur împrejur pe cer, fum tunete și explozii constante. A trebuit să ne acoperim urechile pentru a nu ni se sparge timpanele. După care a început vuietul tancurilor, s-au aprins proiectoarele ce luminau întreaga linie a frontului pentru a-i orbi pe nemți. Apoi oamenii au început să strige peste tot „na Berlin” (Antony Beevor, Berlin, căderea, Editura Rao, p 312).