D’ale războiului. Ultimul glonte!

scris de: prof.Ioan Tuleu

Bătălia pentru Germania a început în iarna lui 1945. Soldații germani luptau apărând propriul pământ. Pe 17 februarie rușii au atacat dealul Lindenberg, unde se apărau valonii SS comandați de obersturmfuhrerul Capelle. Tancurile inamice sovietice erau peste tot. Nu mai exista nici un fel de front, doar câteva puncte de rezistență încercuite. Într-unul din acestea toți burgunzii mor pe poziții, fără să se miște din gropile lor individuale, copleșiți și uciși cu lovituri date cu patul puștii sau cu lopețile. Obersturmfuhrerul Capelle trimite un ultim mesaj: „Postul meu de comandă e încercuit. Sunt la câțiva metri…

Tânărul ofițer nu spune că este grav rănit. Punând receptorul în furcă, își scoate pistolul și îi așteaptă pe ruși. După ce doboară câțiva dintre cei ce se năpustesc asupra lui păstrează un ultim glonte și își zboară creierii.

Din compania lui nu se vor mai întoarce în liniile proprii decât 4 răniți, care ajung la pozițiile deținute de divizia Wallonie SS la căderea nopții.