D`ale Războiului! Un Crăciun în tranşeele Primului Război Mondial

scris de prof. Ioan Tuleu

Între exemplele de solidaritate umană petrecute în timpul primului război mondial de cea mai mare notorietate s-a bucurat sărbătorirea în comun, de către soldaţii germani şi englezi, a Crăciunului anului 1914. În ajunul Crăciunului, în pădurea Plugstreet, germanii au urcat brăduţi împodobiţi pe parapeţii tranşeelor şi au început să cânte „Stille Nacht”. Emoţionaţi, englezii le-au răspuns inamicilor  cântând „The First Noel”. S-a continuat până târziu în noapte, când britanicilor, care cântau „O Come, All Ye Faithful, li s-a alăturat corul german, care ştia versurile în latină ale colindei „Adeste fidelis”. Acesta mi s-a părut lucrul cel mai extraordinar – două naţiuni să cânte aceeaşi colindă în mijlocul războiului, avea să-şi amintească un soldat britanic citat de Malcolm Brown în cartea sa „Armistiţiul de Crăciun”.

Serviciul funerar comun ţinut între liniile tranşeelor, în chiar ziua de Crăciun, e un alt detaliu înălţător. Rugăciunile erau rostite mai întâi în engleză, de către un preot de front, apoi în germană, de un tânăr student teolog. Nemţii într-o parte, englezii în cealaltă, cu ofiţerii stând în faţa lor, toţi cu capetele dezgolite, în mijloc cei doi care oficiau ceremonia, sub o cruce mare, iar deasupra tuturor un cer albastru cum nu se mai pomenise de luni întregi. Pe unde mai ieri obuzele întunecau zarea, îngerii dezveliseră de Crăciun un văl de lumină. „O imagine pe care o vezi o dată în viaţă”, îşi aminteşte un alt erou al Primului Război Mondial. (Revista Formula AS, 11-18 decembrie 2014- Un Crăciun în tranşee)