D`ale Războiului. Un evreu mai puțin!

În ziua de 13 septembrie, la ora 17,30, armata maghiară, în speță „Divizia Blindată Budapesta”, a ocupat orașul Arad. O dată cu intrarea trupele militare, în orașul de pe Mureș a început să funcționaze și legislația antisemită, în funcțiune la acel moment în Ungaria, care a fost ocupată în luna martie de armata germană. Sentimentele antisemite au cuprins și instituțiile de forță, în primul rând jandarmeria, cu ajutorul căreia au fost transportați evreii din Ungaria la Auschwits. Uneori s-a acționat și individual așa cum s-a întâmplat în episodul ce urmează, povestit de Ladislau Suranyi, actualmente domicilit în Ierusalim, care la vremea aceea avea 15 ani:

„În ziua de 20 septembrie un jandarm maghiar trecea cu bicicleta pe actuala stradă Tribunul Dobra spre clădirea comunității israelite, aflată la nunărul 10. La parterul clădirii Toth Aladar (n. în 1913) avea un atelier de înrămat tablouri. Când a ajuns în apropierea atelierului s-a auzit o împușcătură. Jandarmul s-a dat jos de pe bicicletă și imediat a fost înconjurat de trecători iar unul dintre ei i-a spus că mai încolo este magazinul unui evreu și că precis acesta a tras asupra lui, nimerind cauciucul. Imediat jandarmul a intrat în atelier și a tras asupra evreului Roth Aladar, împușcându-l mortal. Între timp, cineva din grupul de oameni rămas lângă bicicletă a descoperit cauza exploziei cauciucului: acesta fusese montat greșit și a fost ciupit de janta roții. Când a revenit jandarmul din atelier i s-a relatat că de fapt nimeni nu a tras asupra sa și că nu trebuia să-l împuște pe proprietar. Replica jandarmului a fost: „Nu-i nimic, un evreu mai puțin”

Roth Aladar este înhumat la cimitirul neolog vechi evreiesc din Arad, fiind unul dintre martirii evrei uciși la Arad de către hortiști. (Relatare înregistrată de ing. Schlesinger, președintele comunității israelite din Arad).

”Este mult mai uşor să fii cinic; să accepţi că schimbarea nu este posibilă, iar politica este fără speranţă, că nu ne pasă de aceia care sunt aleşi, că vocile şi acţiunile noastre nu contează. Dar dacă renunţăm acum, atunci vom părăsi un viitor mai bun. Cei cu bani şi putere vor câştiga un control mai mare asupra deciziilor care ar putea trimite un soldat tânăr la războ