Despre mândria de a fi rumân (editorial)

scris de: Cristian Țițca

Uneori stau și mă întreb de unde vine fericirea asta de a fi român? Ce am făcut noi, cei de demult și cei de acum, pentru a merita o așa mare onoare? Să știți că nu e ușor să te naști, să crești și să înebunești într-o țară precum cea pe care cu onor, vremelnic, o locuim! Într-un interviu la TVR, Andrei Pleșu povestea (redau din memorie, făcând apel la umilul meu talent de povestitor): „Am un prieten din Germania care vine vară de vară în România în concediu. Mi-a povestit că aici se simte foarte bine și foarte viu. Băiatul său, de vârsta gimnaziului, este cel mai fericit. Când se întoarce înapoi în Germania are ce să povestească colegilor. Ca o taină între persoane mature, mi-a istorisit că în Germania, uneori, când juniorul iese la plimbare cu bicicleta, tatăl îi slăbește lanțul velocipedului în secret. Așa se face că a doua zi copilul are o pățanie de povestit colegilor de la școală. Pentru că altfel, viața de acolo e atât de predictibilă și de plictisitoare încât nici jocurile copiilor nu o mai pot eluda”.
Nu o fi zis Pleșu cuvânt cu cuvânt așa cum am expus eu, dar ipoteza, demonstrația și concluzia rezumatului făcut de mine sunt corecte. Ce caută străinii la noi? Păi caută exact ceea ce nu mai au. Caută neprevăzutul.
Vă puteți imagina voi ce viață acră și anostă poate avea un englez, francez sau german? Să pornești televizorul și să vezi că în țara ta nu exista DNA?Nu există politicieni arestați! Nu auzi de tunuri de sute de milioane de euro. Nu ai foști președinți care se scaldă în proprile fecale pentru grațile unei blonde încarcerate. Nu ai un premier plagiator și un Liviu Dragnea infractor. Nu pomenește nimeni de moguli de presă băgați la pușcărie. Nu auzi la radio de vedete tv prinse în dosare de prostituție.
Ce viață e asta? No action, no life!
De aceea vă spun, vă rog, vă împlor… Ieșiți în stradă și stopați acest abuz al DNA! Hai să facem presiuni asupra Justiției să nu mai fie chiar așa de justă. Ne pierdem, dracului, bruma de turiști care ne vizitează în căutarea ineditului. Ce vreți? Să ajungem ca nemții? Plini de autostrăzi și piste de biciclete? O țară în care nici măcar să mergi cu căruța pe un drum public european nu mai e legal?
Trebuie să căutăm în adâncul nostru și să ne redescoperim calitatea de „rumân”. Omul ăla care nu e cetățean, ci doar locuitor. Omul care închide ochii atunci când boierul îl fură. Omul care preferă baronul local în pofida administratorului de județ.