Eminescu și Slavici au fost la Salon…

Joi, 17.01.2019, Salon Gutenberg, prin iubitorii lui de cultură, ne-a reamintit de Eminescu. Vorbind despre Eminescu, însă,  vorbim și de Slavici și Creangă, pe care poetul nostru de talie mondială, „ultimul mare romantic al lumii” i-a convins să scrie.

S-a vorbit mult, dar cu rost. Astfel, Anton Ilica  a afirmat că „cei patru clasici români au fost și rămân foarte importanți pentru literatura noastră, Eminescu condensând extrem de multă filosofie în versurile sale, iar Slavici și-a gândit, cu siguranță, foarte bine proza, punând accentul pe moralitate.” Tot Anton Ilica ne-a vorbit despre strădaniile autorităților din Șiria de a aduce acasă osemintele lui Ioan Slavici, care în momentul de față se află la Panciu. Din păcate, un cutremur a făcut să nu se mai știe cu precizie care sunt osemintele scriitorului, cei de acasă fiind nevoiți să se mulțumească cu o mână de pământ din cimitirul din Panciu. Celălalt Ilica, Valeriu Ilica, consideră: „Eminescu este cunoscut în lume, ba mai mult, străinii l-au făcut cunoscut (…) El nu e mare doar prin ceea ce a scris. E mare și prin faptul că i-a împins pe Slavici și pe Creangă să scrie, Eminescu corectându-i manuscrisele lui Slavici și introducându-l pe Creangă la Junimea. Eminescu a adus încă două valori în literatura noastră. El este cartea de vizită a limbii române!”

Știind că nu e posibil să se spună totul despre cei doi uriași ai culturii noastre, Lucia Bibarț a prins esența celor două personalități în doar câteva cuvinte: „Mihai Eminescu și Ioan Slavici sunt doi Feți-Frumoși ai literaturii române!” De asemenea, Lucia Bibarț a recitat un minunat sonet eminescian, „Stau în cerdacul meu…”, considerând că vorbele noastre sunt de prisos în fața Poeziei. I s-au alăturat Iuliana Pantea și Ioan Marcu, care au recitat (din sau pentru Eminescu) versuri de o rară frumusețe.

În partea a doua a Salonului, s-a lansat numărul 37 al revistei Gutenberg, revistă care a împlinit 10 ani și are, în momentul de față, peste 40 de colaboratori.

Anton Ilica și Florica R. Cândea au prezentat revista, cu bune și rele, rele care trebuie îndreptate în viitor, mereu fiind loc de mai bine.

Gheorghe Hodrea admiră pasiunea cu care Florica R. Cândea redactează această revistă, de reală valoare, reușind să depășească orice obstacol, să aducă nume noi, de valoare, în paginile revistei, să ofere câte o rampă de lansare prețioasă celor care își încep activitatea literară.

Ioan Marcu a fost impresionat de noul aspect al revistei, afirmând că „Revista Gutenberg și-a câștigat un loc al ei în presa literară.”,  iar Lucia Bibarț a observat „că revista a debutat într-o formă similară cu cea a acestui număr. Mă bucur că s-a revenit la acest aspect.”

Dorin Ocneriu vede în revista Gutenberg o soră mai mare a revistei Stindard: „Consider că Stindard și Gutenberg au rupt granițele, hotarele, gardurile, devenind două publicații surori. Gutenberg primește colaboratori de vârste extrem de diferite, unii dintre ei (Carina A. Ienășel, Geanina Iovănescu) fiindu-mi cunoscuți încă de la Lipova, unde, cu foarte mulți ani în urmă, au participat la ședințele Cenaclului Muza, ale cărui baze au fost puse de Ioan Codreanu și Simona Orădan (…) Coperta revistei ne duce cu gândul la arhitecutra gotică, la tiparele de acum 100 de ani, fiind bine gândită.”

Carina A. Ienășel vorbește despre Ligya Diaconescu și Ioan Godja – nume care aduc revistei Gutenberg un plus, cu atât mai mult cu cât cei doi colaboratori cunosc foarte bine culisele unei reviste, Ligya Diaconescu coordonând un număr impresionant de antologii, în care adună nume din România și de peste hotare, ajungând până în Canada, iar Ioan Godja, originar din Țara dacilor liberi, redactând, în Austria, revista Unirea, o revistă de o inestimabilă valoare.

Horia Truță concluzionează: „O colecție Gutenberg, chiar dacă acum nu contează, va conta. E necesară așadar o retrospectivă  a celor 10 ani, fiindcă revista crește, scriitorul fiind ca un strungar. Se formează. Pe rând. Încet.”

Carina A. Baba