„Eparhia Aradului în timpul episcopului Sinesie Jivanovici” – ultima carte a preotului dr. Pavel Vesa

scris de: prof. Ioan Tuleu

În 26 decembrie 2013, a doua zi a marelui praznic al Nașterii Domnului, părintele dr. Pavel Vesa a trecut  în eternitate, îndoliind lumea clerului ortodox arădean și comunitatea istoricilor din Arad. A plecat dintre noi un mare om de cultură și cel mai prolific istoric ecleziastic al ultimelor decenii, lăsându-ne ca moștenire 19 cărți semnate de el, prima în 1997, iar ultima, a 19-a, a ieșit de sub tipar doar cu 10 zile înainte de moartea prematură, la doar 58 de ani, a părintelui istoric. A plecat în lumea celor drepți cu pixul în mână, pentru că mai avea proiecte în lucru, anul acesta propunându-și să termine de scris alte două volume.

Ultima carte, pe care n-a mai apucat să o lanseze către cititori, este dedicată episcopului Sinesie Jivanovici al Aradului (1751-1768), care a fost, așa cum o spune chiar autorul „cel mai vrednic episcop de Arad din secolul al XVIII-lea, de numele său legându-se biruința definitivă a ortodoxiei în Bihor și Hălmagiu, o bogată activitate pastorală, gospodărească și culturală, pe alocuri chiar deosebit de interesantă. A fost un episcop cu multă învățătură, bun slujitor al altarului și a purtat, ca și înaintașul său, mitropolitul de mai târziu Pavel Nenadovici, în perioada lui arădeană, demnitatea de sfetnic regesc. Era un bun cunoscător al mai multor limbi străine. Alături de limbile sârbă și română, mai cunoștea slavona, greaca, latina, de asemenea limbile rusă, germană, franceză și maghiară”. Doar din înșirarea limbilor cunoscute de episcop ne dăm seama de dimensiunea lui culturală.

Episcopul Sinesie Jivanovici este analizat însă într-un context mai larg, istoric și eclesial, pentru că el a fost integrat total epocii pe care a trăit-o, înfruntând toate adversitățile generate de numeroșii adversari. Doar din citarea titlurilor capitolelor ne dăm seama de cuprinderea, am zice exhaustivă, a epocii și personalității episcopului: „Situația Episcopiei Aradului la mijlocul secolului al XVIII-ea”, „Alegerea, numirea și instalarea în scaunul de episcop”, „Jurisdicția Episcopiei”, „Reședința episcopală”; „Biserici episcopale” etc

Și această ultimă lucrare a părintelui dr. Pavel Vesa este scrisă în același stil sobru, precis, cu multă acribie și obiectivitate, atent la detalii. În special, vrem să reliefăm obiectivitatea istoricului, care nu se dă în lături de a puncta și lucrurile mai puțin plăcute din activitatea clericilor și credincioșilor. Este și descriptiv dar și analitic în același timp, însă nu forțează interpretări doar de dragul de a fi original.

Bibliografia afișată este vastă, încât putem spune că epuizează sursele, iar anexele publicate la sfârșitul cărții întregesc sentimentul de autenticitate a celor expuse în volumul de față. Mai spunem doar că lucrarea poate fi deosebit de utilă celor care au îndemnul de a elabora monografii ale localităților din județ dar și publicului larg iubitor al istoriei eclesiastice.

Din nefericire, arădenii au pierdut, prin moartea prematură a părintelui Pavel Vesa multe alte lucrări, care ar fi întregit imaginea ortodoxiei românilor de pe aceste meleaguri mureșene și crișene.