Exemplul care ar trebui să aducă pacea! (editorial)

scris de: prof. Ioan Tuleu

Se împlinesc astăzi, 28 iulie, 100 de ani de când Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, declanșând astfel Primul Război Mondial. În urmă cu exact o lună de la pornirea marelui măcel, în 28 iunie, patriotul și teroristul sârb, Gavrilo Princip a apăsat pe trăgaciul pistolului la Sarajevo, omorând pe arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul coroanei Austro-Ungare și pe soția acestuia, Sofia.

Nimeni nu a bănuit că moartea a doi oameni, oricât de importanți ar fi fost ei, va duce la o tragedie în care își vor fi găsit sfârșitul peste 20 de milioane de oameni, majoritatea din Europa.

Oamenii de stat, comandanții militari au pornit conflictul convinși că îl vor gestiona corespunzător, că vor fi puține victime și totul se va sfârși până la Crăciun. Dar, așa cum se întâmplă de obicei „omul este sub vremi”, evenimentele nu au mai putut fi controlate și sfârșitul va fi cumplit, lumea întreagă se va schimba, imperiile se vor destrăma și se va da cale liberă revoluțiilor, care vor face și ele, la rândul lor, milioane de victime..

Este ușor din caliatea de șef de stat sau de armată să fii belicos, să trimiți oamenii la moarte când ești ferit de primejdia directă, mai ales când agiți lozinci care să meargă la sufletele celor care vor lupta în tranșee. Așa au fost împăratul Franz Josef al Austro-Ungariei, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, țarul Nicolae al II-lea al Rusiei,  susținuți de comandanții militari ai armatelor celor două state. Mulțimile au plecat și ele voioase la răzbel, îmbătate fiind de propaganda patriotică.

Atmosfera belicoasă, de sărbătoare a durat foarte puțin, până atunci când au sosit în spitale miile de răniți, când telegramele destinate familiilor anunțau moartea eroică a celor dragi. Războiul s-a împotmolit în tranșeele noroioase, vocile civililor de acasă au devenit tot mai critice, atmosfera s-a tensionat și mai mult din cauza lipsurilor de tot felul. Cei mari au cunoscut astfel frica de propriile popoare aproape la fel de mult ca de a dușmanului.

Am ținut să consemnez evenimentul pentru a nu uita felul în care un fapt aparent minor poate duce la o imensă tragedie, dar și pentru că iată, după o sută de ani e la tragedie, mai există oameni care îndeamnă la război. Președintele Traian Băsescu s-a dovedit extrem de agresiv la adresa președintelui Putin, iar fostul său consilier, generalul Degeratu îndemna la măsuri dure împotriva Rusiei. La o emisiune televizată de pe „Realitatea”, doi dintre invitați s-au pronunțat și ei pentru luptă armată împotriva Rusiei, desigur convinși fiind că nu ei vor trage cu pușca !   De ce nu militează cei pomeniți pentru mijloace diplomatice, pașnice în care să se dea satisfacție părților aflate în conflict ?  Ce dreptate poți să le mai faci celor care vor fi depuși în țărână din cauză  că „oamenilor mari”, în pornirea lor războinică, le este mai ușor să propovăduiască lupta decât buna înțelegere.