În această seară, UTA se întoarce acasă!

Au trecut șase ani de când UTA a plecat în „pribegie”, fiind nevoită să joace în Aradul Nou sau la Șiria, dar în această seară revine acasă. „Bătrâna Doamnă” a plecat atunci de pe vechea arenă, construită din ambiția și pasiunea celui care a fost Francisc von Neuman și se întoarce pe un stadion nou, purtând numele fondatorului grupării alb-roșii.

În urmă cu 74 de ani, pe 1 septembrie 1946, legendara ITA învingea Ciocanul, 1-0, prin reușita celui care avea să devină emblema clubului, nemuritorul Iosif Petschovsky. Era primă filă a unei istorii glorioase, presărată cu titluri și cupe, cu evoluții memorabile în cupele europene, dar și cu ani mulți apoi de purgatoriu în liga secundă, cu momente grele, cu dezamăgiri.

În urmă cu șapte ani UTA pornea din nou la drum, de jos, din liga a IV-a, iar ceea ce părea atunci un vis, a devenit în sfârșit realitate. UTA a revenit din nou acolo unde îi este locul, pe scena primului eșalon și acasă, pe un stadion nou, acolo unde legenda poate reînvia.

Cei care îmbracă azi tricoul alb-roșu trebuie să știe și să simtă acest lucru. Atunci când, în această seară vor călca pe gazon, să știe că pe același loc a apăsat gheata lui

Petschovsky, Farmati, Bonyhadi, Domide sau Brosovszky. Că zeci de mii de oameni le-au aplaudat nu doar reușitele din iarbă ci și pasiunea, ambiția, dăruirea cu care au apărat mereu culorile UTA-ei. Au rămas în inima și sufletul suporterilor și pentru aceste lucruri, dincolo de golurile, dribligurile sau pasele extraordinare.

Suporterii nu vor fi azi pe stadion, iar cei care intră pe teren nu îi vor vedea în tribune. Dar îi vor putea simți lângă ei, vor putea să ia din energia transmisă de aceștia, pentru că vor fi mii și mii de inimi care în această seară o să bată pentru cei care vor îmbrăca tricoul alb-roșu și vor lupta pentru aceste culori.

Suntem UTA! Ne-am întors acasă!