INSCRIPȚII, RUNE, (ÎN)SEMNE, PSALMI ȘI CÂNTECE CA AMPRENTE PE SUFLETUL CARINEI A. IENĂȘEL (poezii, 2019)

Volumul de poezii al profesoarei Carina A. Ienășel este încurajat (și susținut) de o prefață semnată de Cătălin Drăgan, care identifică principalele coordonate ale lecturii: ”conștiință poetică febrilă”, ”expresivitate vioaie”, ”viziune cu precădere modernistă”, ”senzualitate cărnoasă”, ”inocență sentimentală” etc.; ar (mai) fi avut multe altele de spus, dacă nu și-ar fi oprit brusc analiza, fără concluzie și fără alte adresări de inițiere, lăsând parcă cititorilor dreptul de a-și crea propria (și libera) impresie despre cele 120 de poezii, câte cuprinde volumul ”Amprente pe suflet”. Textul este ilustrat de autoare, coperta îi aparține, iar amprenta unei palme de copil, aplicată discret, ca o rună, pe fiecare pagină evidențiază tulburător cele câteva grafice mozaicate. Sub simbolul amprentei – ca element de identificare a sufletului – sentimentele scânteiază în 31 de (în)semne și… semne, 25 de inscripții și 18 cântece și psalmi, simbolul pecetei  muzicalității poetice.

Această femeie blândă și plăpândă, rușionoasă și discretă, elegantă în comportament și bine cumpănită la vorbă își compensează vizibilitatea cu o amplă revărsare de suflet, ce trece peste marginile tolerabile ale unei existențe oneste și declinabile. Parcă în trupul său firav nu încape atâta bogăție sentimentală și atunci cucerește spațiul liber de dincolo de noi, bieții pământeni, în ploi, în vânt, în nori și curcubeie, în dumnezeire, în soare și dimineți, în amurguri și în doruri. Pe unde-i umblă gândul poetic, el lasă ”amprente”, semne, rune, inscripții, plantate la frontiera sufletului, amețit de doruri, de vise și de aleanuri. ”Inscripțiile” sunt scrijelite pe ”o zi de luni”, ”pe timp”, ”pe dor”, ”pe somn”, ”pe rază de soare”, ”pe ploaie”, ”pe ruina unei vremi”, după cum (în)semnele marchează câte ”un fir de nisip”, ”o zi de vineri”, ”un timp”, ”o zi de toamnă” ori ”Carul Mare”.

Dincolo de această obsesie a amprentării sentimentale, ce vântură prin sufletul femeii răvășite de dorul imensității, predomină, în volum, un set de motive lirice, gravitând spre un tâlc misterios: inorog (herghelii de unicorni), șoim, lup, cal (herghelii, căpăstru, cavalcadă, hamuri, roib, ”cai suri, sălbatici, pasc pe-un colț de vreme”), dar și vinuri, nervi, dor, visuri ori curcubeie. Stratificarea combinată a motivelor ce migrează prin venele cuvintelor poetice desenează crâmpeie stilistice atât de frumos cântătoare, încât armonizează pe portative doinite într-o amplă sonată a iubirii. Toate liricele sunt cântec, întreținut de ritmul iambic, adeseori de 11 silabe, versuri optimiste, deși melancolice, grupate în catrene, armonizate în rime încrucișate, semn și (în)semn de atașament față de armonia dintre suflet și cosmic, dintre vibrație umană și unduirea de dincolo de marginea sentimentului. Argumentez cu o strofă (deși dificultatea alegerii e o piedică de obiectivitate), aleasă dintre altele la fel de plăcută:

”m-am încurcat prin firele de suflet,

cu care țes, din când în când, un vis,

și m-am trezit un lup pierdut în urlet

cu-amprenta veșniciei-n gândul plâns!” – în(semn) -

E prea dificil să treacă un cititor cu vederea/să ignore farmecul unor metafore, cu rezonanțe irizării de alegorii: ”priviri căprui”, ”dimineața respiră prin părul meu”, ”în seara asta fur din timp o clipă / și o agăț la gâtul unui dor”, ”lenea unui lup îndrăgostit de lună”, ”am simțit în sânge-un pui de înger”, ”iubirea mea, mi-i doru-ntreg în pârg”, să ne-ncropim din visuri câte-un zbor” ș.a.m.d.

Volumul ”Amprente pe suflet” recomandă un poet care își publică volumul sub semnul valorii, decantată din tolerarea unor adevăruri sentimentale, expuse în cuvinte calde și calme, frumos tâlcuite în expresivități armonioase. Atmosfera volumului emană optimism și răsfăț sentimental, liniște afectivă și mai ales o tonifiere estetică. Fiind profesoară de limbă românească, întreținând un cult al corectitudinii gramaticale, d. Carina A. Ienășel respectă limitele poetice ale sintaxei și punctuației, obținând efecte prin mijloace licite, de combinări metafizice, de sincrezii muzicale și coloristice, de paralogisme cu substrat aluziv și grijuliu temperat. Autoarea iscălește (deci lasă amprenta) ”cu raze ce nu mor”, curgându-i ”gândurile-n toamnă” și”-ntinerind cu fiecare dor”. Semnele sale sunt cuvintele, purtătoare de iubire (”ai pus iubire-n fiece cuvânt”, ”că-n suflet ard văpăi de cât iubim!”). Vocabulele alunecă firesc, natural, spre climate lirice, între întrebări și mărturisiri, ocupând spațiul misterios dintre suflet și semnele universului. Carina A. Ienășel știe poetiza, dând imaginației un tensionat șoc stilistic, stârnind puritatea emoției ca o rugăciune înserată într-o poveste a inocenței lirice. E un volum apărut sub zodia prețioasă și subtilă a capricornului, iar Anca și-a câștigat dreptul de a spera la un viitor liric de cea mai stilată esență poetică.

            Anton ILICA