La Aqua Hotel – Băile 1 Mai, pe un traseu interesant

O precizare, necesară încă de la început. Nu fac reclamă nici unui stabiliment sau traseu, nici gratuit nici contra cost, este vorba doar de împărtășirea unor experiențe de vacanță, așa cum se găsesc la greu pe blogurile de profil.

M-am hotărât să scriu aceste rânduri după ce am auzit în ultimele zile o întrebare repetată obsesiv de fericiții beneficiari ai voucherelor de vacanță: „Unde?”. Așa că vin cu ceva propuneri, bazate pe experiența subsemnatului.

Nu aș vrea să fiți șocați dacă într-o lume mustind de știri care îți taie cheful de orice vacanță – de la cratere în șosele, mucegai, purici și gândaci în camere până la mirosuri rânced-dubioase și personal sictirit – eu vă ofer altceva. Adică variante aproape ca la mama acasă, cu experiențe de drum, nani și păpică jos pălăria.

Prima a fost una apropiată de casă, mă refer la noi arădenii. E vorba de Băile Felix, mai precis stațiunea geamănă, Băile 1 Mai, acolo unde am poposit la Aqua Hotel, pentru aproape o săptămână, în luna mai a acestui an.

Dornic de experiențe noi dar și, recunosc, sfătuit de cineva, am ales un traseu un pic mai lung dar foarte pitoresc Arad – Ineu – Beliu – Husasău de Tinca – Fonău – Lăzăreni – Băile Felix – 1 Mai. Drum între așa și așa și foarte bun până aproape de destinație. De ce la noi „așa și așa” și la vecinii bihoreni „foarte bun” nu pot să explic. Până aproape de destinație înseamnă că pe câțiva kilometri înainte de Băile Felix se făceau lucrări de modernizare, de aici și limitări de viteză, zone cu circulație pe un singur sens și criblură. Între timp probabil lucrările s-au terminat, așa că omiteți acest neplăcut aspect.

Revenind la traseu merită precizat că treci mult prin pădure, iar panorama Munților Codru Moma și apoi a Munților Bihorului merită câteva opriri pe marginea drumului pentru selfiurile de rigoare. Mai ales că am dat și peste câteva turme de bivoli, cred că între Fonău și Gepiș, așa că satisfacția a fost maximă. Pentru amatori și cunoscători, dacă e sezon de „pitoance” merită câteva halte pe marginea pădurii și testările de rigoare.

Ajunși la destinație, să spunem că Aqua Hotel e în centrul stațiunii 1 Mai și are parcare proprie. Gazdele, Daniela Lucan și soțul dânsei, amabile și plăcute, dar nu acea politețe hotelieră impusă de statut, ci chiar prietenoși și deschiși.

Camerele, curate, bine dotate, cu balcon, băile în aceeași notă, lenjerie schimbată zilnic, la fel și prosoapele.

Despre mâncare, comentariile nu-și au rostul. Am avut demipensiune, fiind noi mai plimbăreți am hotărât de la început să sărim peste prânz. Bufet suedez dimineța, pentru toate gusturile, iar seara meniu fix, cu supă cremă, supă de roșii etc., în deschidere, antreu și cina propriuzisă, cu porții mai mult decât generoase. Ca „udătură” vă recomand fără reținere pălinca „ȚDB” , adică „Țuică de Bihor” pentru neofiți și cei de dincolo de Carpați. Am înțeles că merită încercate și vinurile. Ca să încheiem și cu partea asta, să spun că am luat și prânzul într-o zi. Au fost excelente și costițele la grătar și păstrăvii cu mujdei și clătitele.

Să ne ridicăm de la masă, deși nu e ușor, să facem o plimbare prin parcul situat la nici zece minute de hotel și să revenim pentru o baie în piscina aflată la parterul hotelului, acolo unde ai la dispoziție și o saună. În materie de „spa” ți se oferă și alte surprize plăcute, dar vă las să le descoperiți singuri.

A fost experiența mea la Aqua Hotel, una, recunosc, plăcută, de aceea nu prea am avut ce „cârcoti”. Nu știu dacă v-am convins, dar merită încercat. Promit să revin și cu alte ponturi…

Cârcotașul umblăreț