scris de: Cristian Țițca
Acum, de câteva minute,am aflat că inventatorul român, Justin Capră, a plecat dintre noi. În afară de un scurt memento în emisiunea lui Radu Banciu, nimeni nu a pomenit de trecerea în neființă a unuia dintre cei mai mari inventatori români din ultimul secol.
Nu am să stau acum la taclale cu voi pentru a vă spune cine a fost Justin Capră. Un om excepțional, atât de greu de înlocuit, încât moartea sa ar trebui să devină o tragedie națională. E de ajuns să căutați pe Google și puteți avea o părere despre Justin Capră. Omul ăsta a inventat rucsacul zburător, folosit mai apoi de americani cu denumirea de „jet-pack”. Din păcate, în vremurile grele ale comunismului, Academia Română cerea inventică la tractoare și combine, nu în alte domenii. Și uite așa, rucsacul zburător, aerodina cu decolare verticală (inspirată din invenția unui alt mare geniu român: Henri Coandă) sau automobilul cu consum de un litru la suta de kilometri, au devenit doar piese de inventar la Muzeul Științei și Tehnicii din România.
Sunt multe de spus despre Justin Capră. E de ajuns să îl vizitezi post-mortem pe Wikipedia, dacă habar nu ai despre ce e vorba. La final însă, vei sta ca prostul și te vei întreba, la fel ca și mine: Ce dracu are țara asta cu noi, de nu îi lasă nici măcar pe români să se dezvolte după mintea și creativitatea lor?
Cu ce am greșit noi, ca popor, să nu putem merita oameni ca Paulescu, Eliade, Coandă, Vuia, Odolbeja, Oberth, Hell?… și lista ar putea continua. Omenii aceștia nici măcar nu sunt predați la școală. Nicolae Paulescu: inventatorul insulinei. Mircea Eliade, părintele hermeneuticii și istoric al religiilor. Henri Coandă, inventatorul motorului cu reacție. Traian Vuia, inginerul care a creat un aparat de zbor autonom, înaintea fraților Wright. Ștefan Odolbeja, tatăl și mama ciberneticii, omul fără de care calculatorul și internetul nu ar exista. Herman Orberth, sasul din Sibiu care a inventat racheta și a pus bazele zborurilor cosmice… Și lista ar putea continua cu mulți alții, ultimul pe listă fiind Stefan Hell, premiant Nobel
Să nu mai vorbim de pila Vasilescu-Karpen, care produce energie gratis de peste 60 de ani.
Suntem un popor inventiv. De-a dreptul genial. Dar ne lispește ceva. Nu știu ce. Nu cred că din cauza organizării proaste a societății suntem atât de fraieri încât să producem știință și să nu o putem folosi. Nu poți să ai o listă atât de lungă de genii a căror invenții să fie folosiste mai apoi pe scară industrială de alții. Nu poți să inventezi racheta și zborul cosmic, ca mai apoi Germania nazistă să bombardeze Londra cu rachete, ori rușii și americanii să plece în cosmos cu invenția ta. Nu poți să inventezi motorul cu reacție, pentru ca englezii și americanii să îl utilizeze la finele celui de al doilea război mondial tocmai împotriva ta. Nu poți inventa energie gratuită și să le ceri proprilor cetățeni să plătească facturi împovărătoare. În general nu poți să ceri nimic, dacă nu poți oferi o alternativă.
La fel cum nu poți cere exploatare cu cianuri la Roșia Montană, după ce un grup de oameni de știință români au descoperit o metodă ecologică de exploatare a aurului.
În ultimele săptămâni am auzit de o mulțime de pacte politicie. A fost semnat un pact politic cu toate partidele pentru acordarea a 2% din PIB pentru înarmare. Acum se dorește un pact politic pentru cultură. Pe când unul pentru cercetare și învățământ? Sau vom trăi încă o sută de ani din invențiile noastre produse de alții?
Pentru a deveni o putere nu trebuie să aibă alții încredere în noi. Nu trebuie să vină americanii și să ne spună: „Băi români, de acum sunteți putere regională, vă ocupați de Balcani!” Nu.
Trebuie ca noi să avem încredere în forțele noastre. În creativitatea noastră și în spiritul nostru inventiv . Dar, peste cele două, mai avem nevoie și de un spirit antreprenorial. E nevoie ca invențiile noastre să fie produse și utilizate de firme românești. Nu de cele străine. Nu mai vreau să aud de inventatori români care își vând patentele geniale pe la târgurile de inventincă pentru bani de o garsonieră. Vreau să văd oameni de afaceri români care cumpără invenții românești și le produc la scară mondială.
Poate că la moartea lui Justin Capră vom reflecta puțin și la acest lucru. Ne-am săturat de petreceri cu lăutari. Vrem să trecem prin istorie cu geniul și inteligența noastră.
No Comments
Comments for La moartea lui Justin Capră. Pe trecerea dintre lumi (editorial) are now closed.