La Ţebea, din nou, mii de români au cinstit memoria Iancului

Au trecut 142 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Avram Iancu, cel care rostea memorabilele cuvinte: „Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită”.

Aşa cum se întâmplă în fiecare an, la început de spetembrie, „Crăişorul Munţilor“ a fost omagiat la Ţebea de mii de români, printre care mulţi, foarte mulţi arădeni.

Nu au lipsit politicienii, „băile de mulţime“, care însă nu le vor transforma statutul de anonimi trecători prin istoria acestui neam, de care cu enorm tupeu îşi bat joc zi de zi.

Revenind la lucrurile care merită consemnate, să reamintim că Avram Iancu s-a stins în septembrie 1872 şi, tot aşa, mii de moţi l-au condus, atunci, pe ultimul drum, având în frunte 36 de preoţi, conduşi de protopopii Mihălţeanu şi Balint.

Nu au lipsit din cortegiu vechii săi tovarăşi de arme, Axente Sever, Simion Balint, Mihai Andreica, Nicolae Corcheş şi Clemente Aiudeanu.

Alaiul mortuar, atent supravegheat de autorităţile imperiale, a străbătut Ţara de Piatră până la biserica Ţebei, acolo unde Iancu a fost înhumat sub gorunul lui Horea, celălat mare erou şi martir al moţilor.

Se spune că a doua zi după înmormântare, la preotul ortodox de la Ţebea au descălecat de pe cai doi moţi care au întrebat cât a costat înmormântarea lui Iancu. Au plătit pe loc toate cheltuielile, după care au încălecat şi au plecat fără să spună nici un cuvânt. Nici până în ziua de azi nu se cunoaşte cine au fost…

[nggallery id=211]