Mircea Purcaru: „Unde dai şi unde crapă!”

Nu am fost niciodată de acord cu asaltul ANI asupra parlamentarilor care îşi angajează rudele ca birourile parlamentare, acuzându-i pe aceştia de conflict de interese. Mi se pare normal ca un parlamentar să-şi aducă la cabinet oameni de încredere. Desigur, cu condiţia ca aceştia chiar să se priceapă la ce au de făcut, nu doar să figureze ca angajaţi ca să ia nişte bani fără să presteze vreo muncă. Camera Deputaţilor dezbate, acum, modificările la lege, care vor permite angajarea rudelor până la gradul doi inclusiv, fără ca aceasta să constituie conflict de interese. Iată, însă, că aceste modificări nu se pot face strict pentru deputaţi şi senatori, ci, deoarece parlamentarii sunt înregimentaţi ca funcţionari publici, pentru toţi funcţionarii publici ! Or, aşa ceva chiar că miroase de la o poştă a încurajării nepotismului, a promovării pe baza apartenenţei la clan, grup, gaşcă, partid! Este ca în expresia „unde dai şi unde crapă” sau „dinafară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Dând mână libera la căpuşarea instituţiilor statului de către rudele funcţionarilor publici doar despre modernizarea statului nu putem vorbi. Nu înţeleg de ce nu se poate face o distincţie clară întreparlamentari şi funcţionarii publici, având în vedere faptul că deputaţii şi senatorii sunt aleşi, în timp ce funcţionarii publici sunt simpli angajaţi ai statului. Dacă domnii parlamentari chiar doresc rezolvarea acestei probleme, ar trebui să-şi promoveze ei înşişi un statut care să le definească limpede locul şi rolul, nu să ofere tuturor funcţionarilor publici posibilitatea de asigurare a unor sinecuri pentru rude, prieteni, colegi de partid, pe banii statului.