O teorie despre Cazul Turcescu (editorial)

Cristian Ţiţca

Sincer să fiu, „bomba” asta cu autodeconspirarea lui Robert Turcescu mi se pare că este lungită și lățită mai mult decât e cazul. O fi fost, nu o fi fost ofițer acoperit al MApN, legal nu vom primi nici un răspuns de la instituțiile statului. Pentru că legea nu permite, iar Turcescu, oricât ar vrea să facă pe eroul moralist, cuvântul său nu are chiar nici o valoare. La fel de bine putea să spună că a fost agent CIA sau FSB. Atâta vreme cât e numai o simplă declarație și nu e susținută cu documente concludente, e doar o aiureală.
În altă ordine de idei, vreau să spun că, deși B1 și EVZ tot încearcă să acrediteze ideea că la emisiunea de aseară Turcescu părea a fi un om înfricoșat, mie personal mi s-a părut că, din contră, toți cei prezenți în studiou, cu Robi în frunte, abia se abțineau să nu pufnească în răs. E doar o interpretare personală, așa că o lăsăm deoparte.
Tema discuției însă ar trebui să fie alta. Și anume: ofițerii acoperiți din presă.
Ziariștii cu experiență cam știu ( sau măcar bănuiesc argumentat ) cine are grade prin redacție și cine nu. Informația circulă, conexiunile se fac. Ba chiar mai mult decât atât, pot apărea și dovezile. Spre exemplu, cu ceva vreme în urmă, cineva, să zicem un prieten, a văzut pe viu niște documente cu „acoperiții” din presa arădeană. Așadar, în anumite cercuri de jurnaliști, idioții ăia sunt cunoscuți. Sunt evitați de la discuții sensibile sau chiar intoxicați. Așa, să le îngreunăm munca!
Deci nu e mare scofală să fi un „acoperit” pe la fițuici.
Problema apare însă atunci când la categoria „presă” intră în calcul și TVR-ul! TVR în care poate doar femeia de serviciu nu e acoperită. Televiziunea națională, radioul și agenția națională de presă Agerpres sunt practic unități militare nedeclarate. Nu ajungi acolo fără angajament! Angajații acestor instituții, spre exemplu, își fac analizele medicale, obligatoriu de două ori pe an și obligatoriu la Spitalul Militar din București!
Acestea fiind spuse, revenim la Turcescu, despre a cărui racolare se presupune că ar fi fost făcută în urmă cu aproximativ zece ani. Oare își mai amintește cineva pe ce val era acum zece ani Robert Turcescu? Ei, da, era la un milimetru distanță de a deveni marele boss al TVR! Probabil că atunci și acolo s-a iscălit contractul de vânzare-cumpărare a inocenței sale. Mă gândesc că habar nu avea cum această pietricică din pantof îl va opri mai apoi din drum.
Acestea fiind zise, aduc aminte de cazul unui ziarist german, care a fost dovedit ca fiind agent sub acoperire în urmă cu câțiva ani. După ce presa germană a făcut scandal, legea de funcționare a serviciilor secrete a fost schimbată astfel încât acestea să nu mai folosească drept acoperire meseria de jurnalist. De ce, în tot acest scandal bulevardier, nimeni nu cere în România acest lucru? Nici Clubul Român de Presă, nici asociațile de ziariști, nici anemicul sindicat al breslei? De ce refuzăm să ne facem ordine în propria ogradă? Care e interesul nostru să ne lăsăm conduși în continuare de niște imbecili care își scriu articolele mai prost decât rapoartele de informare?