Omagiu eroilor de la Păuliș

Scris de: Ioan Tuleu

      La fel cum se întâmplă în fiecare an de multe decenii încoace și anul acesta, la 21 septembrie, la Păuliș și radna au fost evocate luptele eroice pe care  „Detașamentul Păuliș” le-a dus pentru a împiedica trupele maghiare să pătrundă, în septembrie 1944, pe valea Mureșului spre Transilvania.

Scenariul a fost același din fiecare an. Prima locație în care s-au desfășurat manifestările comemorative a fost incinta fostei Școli Militare de Subofițeri de Rezervă Radna, care a format osatura detașamentului. A urmat apoi deplasarea la cimitirul eroilor din apropiere unde sunt înmormântați morții Detașamentului, apoi la Biserica Ortodoxă din Păuliș, unde Înaltpreasfințitul Timotei a oficiat slujba de parastas, iar mai apoi la monumentul eroilor din apropierea șoselei Arad-Deva. Peste tot s-au  repetat cele întâmplate la Radna: Defilarea gărzii de onoare, discursurile participanților la lupte și ale oficialităților județene și locale, depunerea de coroane de flori însoțită de acordurile muzicii militare. Au participat veterani de război, fețe bisericești, oficiali politici și administrativi, militari și un numeros public.

Noi am reținut numele a doi veterani participanți la lupte reușind să și stăm de vorbă cu doi dintre ei: col (r) Ion Gherase, luptător în Compania 1, care s-a aflat în acele zile de foc în fața Ghiorocului, fiind luat prizonier, după ce a fost rănit cu aruncătorul de flăcări și cu veteranul Popescu Mihai cpt. (r) care a luptat în Compania 6, chiar pe șanțul antitanc din fața Păulișului. Îi pomenim doar pe ei, deoarece ei merită omagiul nostru al tuturor, ei au auzit  suierul gloanțelor trecând pe lângă urechi, ei au simțit suflul exploziilor de obuze și tot ei au suferit când în apropiere și-au dat viața camarazii.

„Detașamentul Păuliș” a numărat în rândurile sale puțin peste 1800 militari români, în timp ce numărul inamicilor s-a ridicat la aproape 20 de mii militari, ajutați de numeroase mijloace blindate. Raportul de forțe între apărători și atacatori a fost de 1 la 8 și totuși „Detașamentul Păuliș” a rezistat pe poziții între 13-20 septembrie, după care inamicul a fost respins, cu ajutorul sovietic, peste frontiera de vest.

Desegur că au fost înregistrate și numeroase victime de o parte și de alta Detașamentul raportând 10 ofițeri, 10 subofițeri, 148 elevi sergenți și 209 soldați căzuți în lupte iar inamicul 919 morți, 1840 răniți, 318 prizonieri și 21 tancuri distruse. Și din enumerarea acestor cifre ne putem da seama de amploarea luptelor de la Păuliș, Miniș, Ghioroc, Cuvin. Dinntre cei căzuți la datorie ne permitem să menționăm doar pe căpitanul Ion Fătu, comandantul Companiei 6, pe Mircea Fota, Alexandru Băbălău, Bălan Ioan, Stănesu Ioan, Dobrițoiu Ioan, Dascălu Ioan, Escovescu Ioan și desigur merită să ne închinăm cu pioșenie la toți aceia care s-au jertfit pentru patrie în luptele duse de „Detașamentul Păuliș”.