Opinii de pensionar! Bătrânul viclean și tânărul obraznic (editorial)

scris de: prof. Ioan Tuleu

Tensiunea în atmosfera politică se accentuează acolo sus pe măsură ce se apropie alegerile prezidențiale. Cei doi poli între care se produc descărcările de energie sunt Traian Băsescu, președintele și Victor Ponta, primul ministru, reprezentanții noștri de la vârful puterii executive.

Scena pe care se desfășoară furtuna s-a simplificat foarte mult prin retragerea unui al treilea, Crin Antonescu, care probabil a ales un adăpos bun până trece vijelia. Din păcate însă nu doar el este singurul pierdant până acum, și noi oamenii de pe pământ suferim pentru că spectacolul s-a simplificat foarte mult și avem doar opțiunea de a fi pentru unul dintre ei deoarece deși suntem contra celuilalt nu ne ajută la nimic. În același timp însă și violența de limbaj a atins apogeul, așa încât probabil vom apela din nou la un mai vechi slogan electoral: „Un vot pentru liniștea noastră” !

În această luptă teribilă, bătrânul marinar îl provoacă mai tot timpul pe mai tânărul procuror, spre care aruncă cu săgeți otrăvite, iar acesta din urmă nu se sfiește să răspundă cu gloanțe … oarbe ! De ce oarbe ? Pentru că pur și simplu ele nu mai ajung la președinte, el fiind imun la orice fel de arme de atac, imunitate dobândită în atâtea bătălii câștigate. Iar acuma mai are și un avantaj decisiv. Nu îl mai interesează nici o funcție în stat, vrea doar șă-și răpună adversarul cu care până acum a avut un meci nul. Și asta îl deranjează foarte mult.

Președintele a mărturisit, cu maximum de lejeritate, faptul că l-a păcălit pe premier atunci când au semnat pactul de coabitare. Chiar dacă această dezvăluire îl va afecta pe plan extern și intern, pentru că denotă și neseriozitate și lipsă de responsabilitate pentru cuvântul scris, el urmărind discreditarea primului ministru în fața opiniei publice nu s-a ferit să o facă.

Președintele este un hâtru în politică, de o viclenie fără margini, specializat în a-și pune la pământ adversarii. În aceleși timp tânărul lui inamic cade mai tot timpul în capcana întinsă, deși se știe că orice cuvânt prezidențial conține un pericol potențial. Nu reușești nimic răspunzându-i cu aceleași arme, ci folosind altele mult mai sofisticate. Dacă le ai, iar dacă nu împrumută s-au retrage-te din bătălie. Tinerețea în cazul acesta nu este un avantaj, ci dimpotrivă. Arma de temut ar fi inteligența !