Opinii de pensionar. Opinii fanteziste despre pensia privată! (editorial)

scris de: prof.Ioan Tuleu

Despre pensii se vorbește foarte mult în România pentru că acest sistem de asigurare a bătrâneților este extrem de necesar, în caz contrar mulți oameni care au ieșit din condiția de salariați ar muri de foame sau ar trebui să fie întreținuți de rudele apropiate. În Europa, în general, există un sistem de pensii de stat bazat pe principiul solidarității sociale, adică generația tânără, lucrătoare, plătește asigurări de pensie în beneficiul persoanele în vârstă și tot așa în succesiunea generațiilor.  Sistemul este girat și asigurat de stat pentru că statul are prin definiție sarcina de a se ocupa de totalitatea cetățenilor săi. În România pensia este plătită pe principiul contributivității, adică se calculează în funcție de cât ai plătit pe parcursul vieții, fără ca banii să fie adunați undeva într-un cont anume. Și pensia va fi plătită până la sfârșitul vieții și nimeni nu se va întreba dacă nu cumva ai încasat mai mult decât ai dat.

Sigur, ceea ce am spus sunt doar principiile generale care guvernează sistemul public de pensii, în interiorul sistemului existând destule disfuncționalități, baiuri care trebuie corectate. Dar de ce am simțit nevoia să amintesc ceea ce se știe în general ? Pentru că, iată, apar și idei năștrușnice, care respind în totalitate sistemul, propunând unul privat, eliminând din ecuație bătrânii de astăzi, care deși au plătit toată viața ar rămâne astfel fără nici un fel de venituri. Pentru ilustrare voi reproduce un fragment dintr-o astfel de idee apărută într-un articol de pe Hotnews:   „Avem dreptul de a contribui la fonduri private de pensii, dar doar după ce cotizăm la stat. Este un fel de a spune „beneficia”, deoarece sistemul public de pensii este un sistem de pauperizare a salariaților. Să luăm un alt domeniu. Plătim impozite pentru a beneficia de pensie. Un om normal lucrează 40 de ani, timp în care cotizează o treime din venit. Dacă această cotizație ar fi uitată într-un seif, ea ar asigura 13 ani de salariu gratis, după împlinirea vârstei de pensionare. Adică 26 de ani de pensie, pentru că pensia medie reprezintă în prezent jumătate din salariul mediu. Dacă am lua în calcul faptul că prin investire și acumulare la un randament de 5% anual respectiva contribuție s-ar transforma într-un capital echivalent cu salariul pe 42 de ani. Așa ar putea sta lucrurile. În realitate după ce ieșim la pensie mai trăim 15 ani – deci primim tot atâta pensie. Deci plătim taxe… pentru a plăti. Dar scopul statului nu este să te facă mai sărac, ci mai bogat decât poți deveni tu singur. Este evident că statul eșuează dramatic în acest rol și că sistemul public de pensii este un veritabil „rău public”.

     În cazul propus primești de la privatul care a adunat contribuția ta o sumă care variază în funcție de cât ai plătit, adunată cu profitul obținut din investiția făcută în lungul anilor. Dar vin și întreb, cine îmi garantează că societatea care îmi gestionează banii nu dă faliment adică banii sunt prost investiți ? S-a mai întâmplat așa ceva la alții. În al doilea rând nu mi se spune câți ani trebuie să trăiesc după ce am ieșit la pensie pentru a-mi ajunge banii „investiți”. Și ce se întâmplă dacă, doamne ferește, m-a călcat la un an de la pensionare o mașină pe trecerea de pietoni sau, și mai rău, nu mai apuc pensia !

Apoi dacă se trece începând de astăzi la sistemul exclusiv privat el va fi funcțional doar după un număr de ani, timp în care generația actuală de pensionari nu ar mai avea pensie din sistemul public, pentru că acesta nu ar mai încasa nimic. Ar putea, cei drept, ca statul să-i oblige pe cei tineri să-și întrețină părinții și bunicii. Dar așa am ajunge tot la principiul ajutorului între generații, enunțat la început. Așa că lăsați sistemul actual, public și privat, așa cum este, care trebuie ce-i drept îmbunătățit pe ici pe colo, eliminându-se inadvertențele și mai ales pensiile speciale care se abat de la principiul contributivității. În rest numai de bine și să lăsăm ideile fanteziste pe seama creatorilor de literatură de ficțiune.

Ioan Tuleu