Opinii de pensionar! Pentru desfiinţarea comunelor păguboase (editorial)

scris de: Ioan Tuleu

Reorganizarea teritorial-administrativă a ţării este unul dintre numeroasele „Proiecte de Ţară” eşuate în ultimii 10 ani de când preşedintele Traian Băsescu este în fruntea statului. Preşedintele şi guvernele care s-au succedat în acest interval de timp au promovat în dezbaterea publică mai multe iniţiative de acest fel, toate vizând crearea unor mari unităţi administrative, numite regiuni, cu motivaţia că în acest fel se pot gestiona mai bine banii europeni şi întocmi proiectele de infrastructură.

Guvernul Ponta au creat chiar un colectiv de lucru în fruntea căruia a aşezat pe viceprim-ministrul Liviu Dragnea, s-au adunat idei, păreri, s-a creionat cadrul general şi graniţele celor 8 regiuni administrative pentru care s-au prevăzut mari competenţe, cedate de la centru.

Dar totul s-a împotmolit în dezbateri sterile, în atacuri ale opoziţiei cum că s-ar crea noi baroni, care vor guverna ca nişte despoţi. Pentru a atenua impactul negativ în opinia publică Liviu Dragnea a menţinut însă şi judeţele ca forme intermediare de administraţie, complicând şi mai mult actul guvernării locale. În toată această tevatură născută de încercarea, altfel lăudabilă, de a schimba câte ceva din formele ce se dovedesc  depăşite de vremuri s-a uitat însă unitatea de bază din administraţia locală, care este comuna. De fapt de aici trebuia să se înceapă şi anume cu alcătuirea unor comune mari, puternice, viabile economic şi social, caz în care s-ar fi putut elimina judeţele.

Există în momentul de faţă comune care nu-şi justifică deloc existenţa, ele fiind doar devoratoare de bani publici. Şi dăm exemple din judeţul Arad de astfel de unităţi administrative, invocând criteriul cel mai important în alcătuirea lor: Populaţia. La ultimul recensământ, din 2011, comuna Şiştarovăţ a ieşit la numărătoare cu 358 de locuitori, în scădere faţă de recensământul din 2002, când au fost recenzaţi 383. La fel în Igneşti în 2011 s-au înregistrat 679 locuitori faţă de 822 în 2002, iar în Şilindia existau 904 locuitori faţă de 959. Am făcut şi comparaţia cu recensământul precedent pentru a arăta şi tendinţa de descreştere a populaţiei. Şi precis cifrele din ziua de astăzi pentru populaţie sunt şi mai mici.

Aceste comune sunt aşezate lângă unităţi administrative mult mai puternice, la care dacă ar fi arondate nu ar ieşi decât în câştig. Astfel Şiştarovăţul se află la 9 kilometri de oraşul Lipova, Igneştiul poate oricând să fie o suburbie a Sebişului, iar de la Târnova la Şilindia nu este mai mult de o oră de mers cu căruţa. Ne gândim şi la banii care se cheltuiesc acum cu funcţionarii primăriei, cu primarul, viceprimarul, secretarul, casierul ş.a.m.d. şi care ar putea fi folosiţi la dezvoltarea localităţilor. O administraţie mai puternică este mai bine pregătită în alcătuirea de proiecte, în urmărirea implimentării lor iar cetăţenii vor fi mai bine protejaţi.

Este adevărat că vor exista numeroase împotriviri la desfiinţarea comunelor, că aceia care îşi vor pierde funcţiile în care nu fac mai nimic vor găsi argumente adverse, că îşi vor găsi aliaţi în cei câţiva locuitori pe care îi reprezintă, că orgoliile locale sunt enorme etc. Totuşi, câteodată sunt necesare şi măsuri care vor nemulţumi o parte a populaţiei, dar cine riscă să şi le asume mai ales în preajma alegerilor! Şi cum în România sunt alegeri în fiecare an şi reformele absolut necesare sunt amânate sine die.