O(poziţie) (ne)firească! Gust amar în cerul gurii!

Simt un gust amar în cerul gurii! Să mă (şi să vă) explic! Un amic arădean şi stelist, combinaţie care în vremurile adevărate ale fotbalului din urbea noastră era exclusă din start, mă întreba, cu vreo lună în urmă, ce părere am despre marele transfer a lui Alibec la Steaua. Răspunsul meu, normal, ca un om care ţine cu o singură echipă, adică UTA,  a fost că mă afectează acest transfer cât o băşină de iepure trasă contra vântului într-o zi de martie.

Ofuscat şi ofticat, mi-a replicat: „Oricum, tot un stelist vă bagă în A!”. Aici nu am avut ce cârâi, pentru că mariajul UTA-ei cu Laurenţiu Roşu părea de bun augur. Victorii pe linie, poziţie promovabilă, stabilitate financiară, transferuri benefice, pregătire de iarnă ireproşabilă. Unica gazetă de sport de pe Dâmboviţa, care apare şi în ediţie tipărită, saluta, în cele două rânduri dedicate săptămânal ligii secunde, probabila revenire a UTA-ei în prima ligă.

Cum lumea fotbalului e mai instabilă decât situaţia din Siria, într-o lună probabila şi posibila promovare a UTA-ei s-a cam dus pe dric. Pe fondul stabilităţii financiare, a transferurilor benefice, a unei pregătiri de iarnă ireproşabile, poziţia promovabilă începe să se vadă la fel de clar ca măgaru-n ceaţă, iar amărâţii care n-au văzut plajele spaniole şi nici prime de joc de vreo juma de an ne dau lecţii de fotbal. Şi ne spun „braşoave”, ne rostesc „luceafărul” sau ne „afumă”!

Să fim realişti? Să judecăm cu cap? Adică să ne consolăm din nou, fir-ar al dracului de consolare, că de pe vremea madamei Pugna, cu mici excepţii, ne consolăm şi mă tot consolez. Sincer m-am săturat! E primul aviz tuturor păcălicilor! Mai ales că vine Sepsi, în Sâmbăta Mare, fără Plămadă dar cu Hadnagy, iar pentru cei care chiar credem în UTA şi culorile alb-roşii există toate şansele ca mielul să fie amar şi ouăle al naibii de clocite.

FANU