Rusul ars pe sobă !

scris de: Ioan Tuleu

Wolf Dose, un soldat german care supraveghea niște prizonieri de război aflați la lucru la periferia Leningradului în iarna lui 1941, descrie cu sinistră detașare soarta unui rus care a leșinat în timp ce aduna lemne  lângă un adăpost: „A rămas o vreme întins în zăpadă, la minus 20 de grade Celsius. Și-a revenit puțin… s-a ridicat în picioare. Frigul avea însă asupra lui un efect ciudat. S-a aruncat înainte în adăpost cu o asemene putere, încât a aterizat pe sobă. A rămas acolo năucit, cu pielea arzându-i încet. Cineva a reușit să-l dea jos și să-l întindă pe pământ. Capul îi ședea pe lemnele pe care le adunase; mâna carbonizată îi era lipită de o bucată de lemn. Gemea încet. Apoi cineva l-a săltat pe picioare. „Din pricina mișcării bruște, și-a golit conținutul intestinelor în pantaloni, care s-au umflat și au plesnit. I-am văzut abdomenul subțire umflat plin de sânge, excremente și resturi de îmbrăcăminte… Privea în gol. Fața lui avea o stranie nuanță verde albăstruie. Nu poți decât să speri că un foc de armă îi va curma suferința”. (Max Hastings, „Iadul dezlănțuit”, Editura Corint, p 241)