Samuel Caba – candidatul care vrea să schimbe toată treaba

Domnule Caba, de ce v-ați hotărât să candidați ? Și de ce nu ați făcut-o ca independent, ci ca vârf de lance al Partidului Mișcarea Populară?

Când m-am hotărât să candidez la funcția de primar al Aradului am facut-o dintr-un sentiment de revoltă. Fiind proaspăt tătic pentru a doua oară, mă gândesc zilnic la viitorul copiilor mei și simt că dacă nu se schimbă ceva, îi voi pierde, vor pleca spre locuri mai bune și mai primitoare, iar eu nu voi avea nici un argument pentru a-i putea convinge să se răzgândească. Ca cetățean al Aradului, mă lovesc de aceleași neajunsuri ca toți arădenii: infrastructura scumpă, dar totalmente deficitară, taxe mari și costuri mari de viață, un oraș rupt, peticit, cârpit, care moare zilnic odată cu noi în trafic, acasă, la muncă, la școală sau în spitale. Cred că e destul! Cred că a venit momentul unei schimbări serioase. O schimbare reală, de calitate, de fond și nu de formă.

Dar de ce PMP?

Un primar, oricât de onest și bine intenționat, nu le poate știi pe toate și nu poate – nici din punct de vedere legal – să facă totul de unul singur. Pentru un primar de municipiu este extrem de importantă componența Consiliului Municipal, este crucial să aibă aliați în componența acestuia. Eu mă regăsesc în politica PMP, un partid cu adevarat altfel, cu foarte mulți membri noi în politică, un partid aplecat spre cetățeni care nu deservește nici un grup de interese.

Ca primar care ar fi scopul dumneavoastră principal? De la ce și către ce v-ați îndrepta acțiunile și pârghiile pe care funcția vi le-ar pune la dispoziție?

Unul din scopurile principale, la care vreau să mă refer acum, este regenerarea urbană a Aradului. Ce înseamnă asta? Înseamnă, în primul rând, modernizarea cartierelor. Într-un oraș cu adevărat modern, un cartier este un oras mic într-un oraș mai mare. Un oraș nu se schimbă decât în măsura în care cartierele sale se schimbă. Eu asta vreau și în asta cred. Cred că printr-o rețea de consilii de cartier, cu caracter consultativ deocamdată, vom găsi soluțiile cele mai potrivite pentru ca, în Arad, cartiere cu zeci de mii de locuitori să aibă centre civice așa cum au comunele, chiar comunele mici, cu 1000 sau 2000 de locuitori. Vreau ca Bujacul, Gaiul, Grădiștea, Micălaca și Aurel Vlaicu, Alfa, Pârneava, Aradul Nou și Sânicolaul Mic să aibă centre civice, case de cultură, centre de urgență medicală, terenuri de sport, parcuri sau grădini urbane, locuri de joacă și structuri asociative responsabile în imediata vecinătate, care să le monitorizeze și chiar să ajute la administrarea lor, la o cât mai bună orientare a lor.

Dar aici ne confruntăm cu 3 probleme majore ale Aradului: un sistem de sănătate practic inexistent la nivel municipal, un sistem de educație deficitar și, cel mai grav, cu depopularea masivă a orașului. Aradul avea peste 200.000 de locuitori înainte de 1989, iar acum abia numărăm 150.000. Și numărul lor este în continuă scădere.

Si cum credeți că veți remedia aceste neajunsuri? Care este strategia dumneavoastră pentru a vă atinge obiectivul?

În primul rând printr-o relaxare fiscală, care să atragă în Arad atât marii investitori, cât și noi forțe de muncă. Fără acest prim pas nu putem merge mai departe. Apoi îmi propun să readuc in sfera municipalitatii politicile publice de sănătate și educație. Aradul are 40% pondere în județ. Este inadmisibil, de exemplu, să nu mai existe un Spital Municipal, unul modernizat, cu servicii de calitate și buni specialiști. Dar acest lucru este valabil în toate domeniile: în turism, în cultură, protecția mediului etc. Îmi doresc un oraș liber, un oraș european, un oraș în care lumea să vrea să vină, să viseze să rămână și să nu mai plece.

Cum veți finanța toate aceste proiecte?

Pot să vă spun în primul rând cum nu o voi face: nu o voi face luând din buzunarul oamenilor. Există multe fonduri europene, inclusiv Planul Juncker, care pot fi atrase pentru dezvoltarea infrastructurii, economiei, furnizării de energie și protejării mediului la nivel local. Și asta intenționez să fac. La nevoie, voi apela la specialiști din țări cu experiență în atragerea acestor fonduri, până vom învăța și noi să le accesăm singuri. Și ca să răspund unei întrebări nerostite: știți de ce nimeni nu s-a chinuit cu adevărat să o ia pe acest drum? Pentru că aceste fonduri sunt aproape imposibil de delapidat. Primarul nu câștigă nimic din asta. Dar eu cred că rolul primarului nu este de-a fi primul baron sau primul șef din oraș, ci primul om în slujba orașului și a comunității. Eu îmi propun sa iau cât mai puțin și să ofer cât mai mult.

Ați povestit mai devreme cum doriți să modernizați orașul pornind de la cartiere. Ne puteți enumera și câteva proiecte concrete, de ansamblu, pe care le aveți în vedere pentru oraș?

Unul din proiectele la care țin foarte mult este realizarea unui Spital Oncologic Municipal, după modelul celui din Cluj. Nu cred ca într-un oraș cu peste 10.000 bolnavi de cancer este suficientă o simplă secție în cadrul Spitalului Județean. Eu vreau un spital modern, care să acopere toate necesitățile – de la programe de prevenire a bolii, la diagnosticare și tratament până la monitorizarea pacientului până la însănătoșirea irevocabilă a acestuia.

De asemenea, ștrandul, care a fost odată mândria noastră, a arădenilor, trebuie să redevină “cel mai frumos ștrand din sud-estul Europei”, un spațiu deschis, cu AQUA-PARK și centre de spa sau de mișcare ușor accesibile și funcționabile chiar pe tot timpul anului.

În planurile mele intră și construirea unui parc municipal de min. 50 de ha, la periferie, cu un stadion modern, multifuncțional, de primă categorie UEFA (cca. 25.000 de locuri).

Și nu în ultimul rând, ca om al bisericii, îmi doresc să mă îngrijesc de moștenirea creștină a Aradului. Avem aici lăcașuri ale tuturor formelor de religie creștină, de la ortodocși, catolici, evrei și protestanți până la toate manifestările religioase neoprotestante. Îmi doresc ca Aradul să devină pentru europeni un centru de turism religios, în care fiecare creștin să se poată regăsi sub o formă sau alta.

Și cum puteți garanta oamenilor că vă veți ține de cuvânt?

Prin înființarea unor consilii de cartier, al căror principal scop va fi să monitorizeze cheltuielile și  acțiunile primăriei și să facă conexiunea permanentă între cetățean și administrație. De asemenea, mă gândesc sa înființez un post de avocat al comunității, care să aibă puterea de-a trage de mânecă administrația atunci când e în dezacord cu nevoile și dorințele populației.

Duminică sunt alegerile. Care este îndemnul dumneavoastră pentru arădeni?

Să nu se resemneze, să nu rămână în casă crezând că votul lor nu contează și că lucrurile nu pot fi schimbate. Dacă nici măcar nu încercăm, atunci cum să reușim? Desigur, m-aș bucura să mă voteze pe mine, pentru că cel puțin în cazul meu știu sigur că eu chiar pot promite o schimbare de calitate. Dar și dacă nu mă vor alege pe mine, tot îi îndemn să iasă. În acest moment ne găsim într-o fundătură și dacă nu vrem să înțepenim aici, trebuie să căutăm o cale de ieșire. Dacă nu pentru noi, atunci pentru copiii nostri. Ieșiți la vot, dragi arădeni! Schimbați toată treaba!