Țara pupătorilor de moaște (editorial)

   Undeva, în inima Transilvaniei, un preot ortodox are în grija sa peste o sută de copii abandonați. Are grijă ca acestora să nu le lipsească nimic și, mai ales, să îi facă să se simtă ca acasă la orfelinatul pe care îl conduce. În Moldova, la Iași, un alt preot ortodox a deschis un centru de asistență pentru femeile maltratate de soți. Zeci sau poate chiar sute de femei cu probleme în căsnicie și-au găsit adăpost cu ajutorul acestui preot sufletist. La Vladimirescu, ca și în alte localități, în fiecare an, cu ocazia hramului bisericii, în curtea Casei Domnului se întinde o masă îmbelșugată care satură nevoiașii comunității. Sărmanii comunei mănâncă bucatele, se ridică de la masă și înainte de a pleca sărută mâna preotului în semn de mulțumire.

  Ce au în comun exemplele de mai sus? Vă spun eu: deși vorbim de fapte bune făcute de câțiva preoți inimoși, din peisaj lipsește instituția credinței. Biserica Ortodoxă Română nu bagă nici un leu în aceste proiecte sociale. Sunt doar inițiative private ale clericilor. Orfelinatul din județul Cluj este subvenținat din donații civile și din banii statului. Centrul de la Iași își primește fondurile exclusiv de la Guvern. Iar masa oferită săracilor din biserica de la Vladimirescu a fost plătită de primar, nu de Godporația BOR!

   Aceasta este adevărata față a Bisericii Ortodoxe Române. Un colos care funcționează după un singur principiu: „Lăsați banii să vină la mine!”. Conform legii, Biserica Ortodoxă Română nu trebuie să plătească taxe și impozite statului român. BOR a devenit, sub conducerea patriarhului Daniel, un stat în stat, care se autoguvernează după principiile unei corporații moderne. Obținerea de profit este singurul țel al acestei instituții privilegiate. Putem estima afacerile BOR undeva la nivelul sutelor de milioane de euro, dacă nu cumva mai mult. Putem doar estima, spuneam, deoarece din BOR lipsește transparența. Nimeni nu știe, în afară de o clică restrânsă aflată la conducerea Godporației, ce sume uriașe se învârt în „pușculița lui Dumnezeu”. BOR are tipografie și editură. Nimeni, în afară de BOR, nu are dreptul să tipărească Biblia ortodoxă. Deși Sfânta Scriptură spune că e un păcat să ceri bani pe Cartea Sfântă, BOR nu are nici o rușine în a o comercializa. Vă vine să credeți că au înregistrat Biblia la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci) pentru ca nimeni în afară de Godporație să nu poată tipări Cartea Cărților?! Cine dorește, trebuie să cumpere licență de la biserica neamului! De asemenea, BOR a înregistrat la OSIM semnul crucii, motiv pentru care orice bijutier care vă face un lănțișor cu un medalion în formă de cruce riscă un proces pe drepturi de autor dacă nu a plătit Godporației taxa de licențiere! Nu va trece mult timp până BOR va cere bani Crucii Roșii și sistemului medical de urgență pentru folosirea fără licență a acestui semn.

    Aceasta este adevărata față a Bisericii Ortodoxe Române! O adunare de preoți la Patriarhie poate fi ușor confundată cu o întrunire a fan-clubului Mercedes-Benz. Opulența BOR a devenit atât de evidentă, încât Patriarhia a trebuit să inventeze o scuză pentru lanțurile groase din aur și limuzinele de lux pe care le are în proprietate: „Ați cerut bisericii să intre în mileniul trei, dar nu ne permiteți să ne deplasăm cu limuzină de 80 000 de euro? Cu ce ați vrea să mergem la îngropăciuni, nunți și botezuri? Cu căruța?!”.

   Acum se discută asiduu despre oportunitatea predării religiei în școli. Suntem singura țară europeană care dorește așa ceva. Iar când spunem religie nu ne referim în sensul larg la un cumul de idei morale ce trebuie predate copiilor care învață să scrie „Ana are mere”. Vorbim aici de predarea exclusivă a ortodoxiei. Catolici, protestanți, musulmani, budiști, nu există. Toți copiii vor trebui să îl cunoască Sf Pavnutie și să își acopere urechile atunci când aud de Sf Francisc din Asisi sau Sf. Toma de Aquino, pentru că ei sunt catolici și nu merită să existe!

  S-a ajuns deja prea departe. Biserica, în loc să contribuie la ridicarea morală și spirituală a națiunii, face tot posibilul să aducă pe lume o generație tâmpită până la extrem. Biserica are nevoie de enoriași în miile de biserici construite din bani publici. Enoriașii trebuie să umple buzunarele clerului cu orice ocazie. Nimeni nu poate fi născut, crescut, căsătorit și îngropat fără taxa de cult. Așa se face că enoriașii devin în catastifele Godporației, nu suflete ce trebuie călăuzite, ci contributori ce trebuie jecmăniți de bani.

  Oare ce va înțelege un copil căruia la ora de religie i se va spune că ortodoxia este cea mai măreață religie din lume iar BOR este reprezentantul ei pe pământ și în Calea Lactee, pentru ca mai apoi, la ora de istorie, să afle că Biserica Ortodoxă a fost singura instituție religioasă din lume care a deținut, legal, sclavi! Sau când vor afla, de asemenea, că în pofida teoriei lansată de prelați, conform căreia românii s-au născut creștini, în realitate am fost printre ultimii europeni creștinați, alături de scoțieni și vikingi! Vor auzi probabil și de afurisirea trupelor române care eliberau Transilvania în 1918 de către prelații ortodocși ardeleni. Și lista ar putea continua cu colaborarea bisericii cu autoritățile comuniste, cu numărul mare de prelați deveniți informatori ai Securității. Cum se va spăla Biserica pe mânile pătate cu sângele timișorenilor mitraliați în fața Catedralei Ortodoxe din Timișoara care în decembrie 1989 și-a închis porțile și i-a condamnat astfel la moarte?

  Sunt multe lucruri pe care Godporația BOR trebuie să le facă pentru a ne demonstra că, întradevăr, e o biserică națională. În primul rând trebuie să pornească un proces intern de autoanaliză. Trebuie să recunoască și cele bune, dar și cele rele petrecute în interiorul bisericii și în afara ei. Trebuie să își recunoască cinstit erorile și să le accepte. La fel cum face Biserica Catolică. Ascunderea gunoiului sub munții de aur ai profitului capitalist nu rezolvă problema BOR. Abia după aceea, când biserica va fi curățită de păcate, ar trebui să discutăm despre oportunitatea predării sau nu a religiei în școli. Din câte știu, Iisus a spus: „Lăsați copiii să vină la mine!”, nu „Obligați copiii să vină la mine!”.