Țară-țară, vrem ostași! (editorial)

Acum, că apele politicii naționale tind să se așeze iar strada și-a făcut publice doleanțele, ar trebui să ne așezăm un pic, să ne tragem sufletul și să analizăm la rece situația în care ne aflăm. Impunerea lui Dacian Cioloș în funcția de premier, precum și alcătuirea unui guvern tehnocrat mi se pare cea mai bună soluție pentru momentul de față. Cu atât mai mult cu cât nici partidele politice nu s-au prea înghesuit în a propune nume valabile care să preia frâiele guvernării. Într-o situație socială în care opinia publică cere schimbarea clasei politice din temelii, varianta alegerilor anticipate nu ar fi ajutat deloc, pentru că am fi fost obligați să alegem tot dintre politicienii actuali aflați la vârf. Și totuși, mai avem aproximativ un an de zile la dispoziție până la alegerile parlamentare. Vor reuși partidele politice actuale să se reformeze și să pregătească o garnitură nouă și nepătată de oameni politici? Greu de crezut. Se vor cristaliza până atunci partide noi, emanate din spiritul străzii? Probabil că da. Dar în nici una dintre aceste variante nu văd soluția perfectă. E clar, pentru alegerile viitoare, actualele partide vor căuta fețe noi pe care să le împingă în lupta electorală. Fețe noi care să convingă alegătorii că vechii politicieni au apus iar noua generație intră acum la conducerea țării. Oricât de multe bune intenții am avea, nu cred că, într-un an de zile, din marile partide ale națiunii vor dispărea și sistemele de alimentare cu bani și aparatul de funcționari de partid împinși prin instituții de stat. Pur și simplu e greu de imaginat faptul că cei din urmă se vor da deoparte, mai ales că au și trei sferturi din Codul Muncii de partea lor. Așadar, în afară de adevărul că acum sunt la căutare tinerii care nu se bâlbâie la televizor și pe care stă bine un costum și o cravată, nimic nu se va schimba în vechile partide până la finele anului viitor. De altfel, încercări de genul acesta au mai existat. Chiar Victor Ponta a fost prezentat la începutul carierei sale ca fiind reprezentantul tineretului desprins de trecut și anti-mafiot prin născare. Și la ce ne-a folosit?

  Noua lege care permite înființarea de partide cu doar trei membri va ajuta desigur la formarea unor noi organizații politice. Multe dintre ele vor prelua mesajul străzii, unele fiind, poate, chiar concepute de către cei care au ieșit în piața publică în ultimele săptămâni. Dar să nu uităm că de câțiva ani încoace pe scena politică tot apar partide noi. PMP-ul Elenei Udrea, devenit ulterior Mișcarea Populară a lui Traian Băsescu, este un exemplu. Partidul M10, al Monicăi Macovei, este un alt exemplu de studiat. Pornit ca o formațiune anti-sistem și anti-corupție, M10 a adunat în jurul său, la început, intelectuali de vază ai țării. Dar cum a devenit partid politic (să nu uităm că înainte M10 nu a fost decât un ONG) au început să se adune pe la vârfurile conducerii sale tot felul de traseiști politici. Aceasta în timp ce partidul tună și fulgeră exact împotriva acestora! De aceea, din punct de vedere electoral, eu îl văd deja spovedit și îngropat la scrutinul de anul viitor.

  Noile partide vor duce lipsă de organizare. Mai mult ca sigur acestea vor fi formate din oameni care nu au mai făcut politică până acum și care se vor lovi la fiecare pas de chestiunile mărunte, dar esențiale funcționării unei formațiuni politice. Mesajele purtate de acestea în spațiul public vor fie cele de schimbare a fostei clase politice, de introducerea unei minima moralia în politică și de extirpare a corupției. Și cam atât. Eventual câteva puncte legate de ecologie sau educație vor completa tabloul.

 Unora s-ar putea să li se pară că sunt un pesimist și că văd lucrurile în negru. Țin să îi contrazic. Eu am speranța că din toate acestea se poate naște ceva bun pentru viitorul țării. Asta dacă știm cum să facem. E clar că avem nevoie de o nouă clasă politică. E clar că cei care vor veni nu reprezintă noua clasă politică. Dar se pot pune bazele creării acesteia în viitorul apropiat. E nevoie doar de puțină voință și de închegarea, în mandatul următor, a unui cadru legal care să nu mai permită deraierile de care am avut parte până acum. Și abia după aceea, încet-încet, din noua masă de oameni intrată în politică vor răsării și viitori oameni politici integrii ai țării. Sper. Poate că nu ar fi exclusă nici ideea înființării unei Mari Școli de Administrație și Politică, după model francez, care să contribuie mai rapid la educarea noilor politicieni.

 La începutul acestui an am participat la o întâlnire cu Seth Cropsey, senior-member al Institutului Hudson, fost subsecretar de stat pe probleme militare în administrația Ronald Reagan și mai apoi George W. Bush. Printre altele, acesta spunea că: ,,părinții fondatori ai Statelor Unite au fost niște oameni excepționali, dar au creat  America știind că după ei nu vor mai veni alți oameni excepționali”. Exact de asta avem nevoie noi acum. De niște oameni excepționali care să creioneze un sistem legislativ convinși fiind că după ei pot veni la putere tot felul de parveniți iar aceștia să nu aibă nici cea mai mică posibilitate de a distruge țara. Așa cum s-a întâmplat până acum.