Timeo Danaos et dona ferentes (Teme-te de greci chiar și când îți aduc daruri) (editorial)

scris de: Cristian Țițca

Latinul Virgilius o oferit imperiului roman și mai apoi posterității o operă complexă, formată din 12 volume, intitulată „Eneida”. Celebrul rămâne citatul despre grecii antici care, în războiul Troian, văzând că nu pot învinge, au recurs la o viclenie. Au construit un cal imens din lemn, în interiorul căruia au plasat cei mai buni soldați ai Eladei. Troienii, descoperind acest cal de lemn undeva pe marginea mării, au crezut că e un dar divin, nicidecum o capcană, motiv pentru care au introdus cu inconștiență acest obiect în interiorul cetății. Noaptea, la adăpostul întunericului, din imensul cal de lemn au coborât pe frânghii războinicii greci care au ras de pe fața pământului una dintre cele mai mărețe cetăți ale lumii antice: Troia. Un singur om, un preot orb, i-a avertizat pe troieni despre pericolul din pântecul calului de lemn. A fost luat însă în derâdere și batjocorit. De aici și expresia: Teme-te de greci, chiar și când îți aduc daruri!

Au trecut peste 3000 de ani de atunci, dar Grecia continuă să surprindă în mod absolut neplăcut vechiul continent. Țara care a mințit mereu Uniunea Europeană și care era la un pas să arunce în aer Zona Euro, și-a ales astăzi conducătorii. Syriza, un partid populist și eurosceptic, care promite orice, dar numai plata datoriilor Greciei nu, a obținut aproape 40% din voturi. E clar, butoiul cu pulbere al Europei s-a rostogolit și a ajuns din nou în Balcani. Iar Syriza poate fi scânteia care va provoca explozia.

Cum s-a ajuns însă aici? Răspunsul e simplu: prin minciună. Grecia este o țară care nu se poate întreține singură. Nu din cauza lipsei de resurse (deoarece se pare că pe teritoriul maritim al Greciei și Ciprului au fost descoperite cele mai mari zăcăminte de petrol din UE, încă neexploatate) ci din cauza modului de a fi al grecilor. Filosofii germani au inventat un termen, Weltanschauung, care descrie modul în care o populație sau o națiune vede lumea din jurul ei și se raportează la ea. Nu e nevoie să povestim acum despre modul în care văd germanii relația lor cu lumea, bazată pe preceptele protestante ale cinstei, muncii și sacrificiului. Despre modul în care noi, românii, ne raportăm la lumea mare, vă recomand scrierile filosofice ale lui Lucian Blaga.

Weltanschauung-ul grecilor însă, e diferit. Și îl putem înțelege cel mai bine lecturând propriile lor legende despre proprii lor eroi. Calul troian este doar un exemplu de șmecherie grecească. Dacă ar fi să aprofundăm puțin mai mult mentalitatea grecească, vom observa că șmecheria, înșelăciunea și lipsa de scrupule sunt valori de preț în cultura elenă. Hercule, cel mai puternic om din lume, fiu de zeu, nu a învins pe nimeni în luptă dreaptă, ci apelând la înșelătorii! Așadar, în mentalitatea grecilor, cinstea, munca și sacrificiul sunt doar valori secundare.

Decenii întregi Grecia și-a mințit partenerii economici, inventând cifre de deficit ireale, pentru a obține împrumuturi mari cu dobânzi mici. Guvernele s-au succedat la conducere mințind unul după altul și crescând valoarea datoriilor. Grecia a trecut prin monarhie, dictatură militară, conducere comunistă, integrare europeană cu un tupeu nemărginit. Astfel s-a ajuns la lucruri aiuritoare. Cetățenii greci, deși trăiau într-una dintre cele mai slab industrializate țări ale continentului, primeau 14 salarii pe an! Iar salariile grecilor erau cel puțin echivalente cu cele ale germanilor. De asemenea, taxele și impozitele erau doar o glumă bună de spus mai departe comunității europene, deoarece, din cele 14 salarii, grecii nu au avut nici măcar bunul simț de a-și plătii asigurările de șomaj sau de sănătate. Să mai pomenim și de faptul că, în Atena, spre exemplu, călătoria cu mijloacele de transport în comun este gratuită pentru greci, dar pe bani pentru străini?! Toate aceste anomalii, și multe altele pe lângă ele, au adus Grecia la sapă de lemn.

Cine crede că Grecia trece pentru prima dată în istoria sa prin așa ceva, se înșeală amarnic. De la focul lui Ptolemeu încoace, grecii nu au făcut altceva decât să se împrumute fără discernământ pentru ca ulterior să nu plătească nimic. O țigănie dusă la rang de artă. Doar în perioada modernă, de după anul 1829, când Grecia și-a primit (nu câștigat) independența, această țară a intrat de cinci ori în incapacitate de plată și tot de atâtea ori și-a reeșalonat datoriile! Este deja un modus operandi, cum spun criminaliștii.

Acum, grecii sunt supuși unei terapii de șoc. (Ca român care a trăit anii 90, terapia de șoc a grecilor mi se pare un somn lin cu vise colorate față de coșmarul prin care am trecut noi. Și nu ne-am plâns atâta!). Trebuie să strângă cureaua pentru a plăti datoriile. Dar, grecii nu vor asta. Nu vor nici să strângă cureaua, nu vor nici să muncească mai mult, nu vor nici să plătească datoriile. Și uite cum în Grecia, țara membră UE și parte a Zonei Euro, s-a născut o mitologie aparte, inspirată din teoria conspirației. Ei susțin că marea finanță modială, masonii, bancherii everi, Clubul celor 12, Bilderberg, Iluminatti, reptilienii și mama lor mai știe cine vor să îngenuncheze luminata Grecie! Aceasta deși nu au trecut nici trei ani de când datoriile Greciei au fost tăiate la jumătate. Păi unde să fie adevărul?
Nefericirea face că aceste scenarii conspiraționiste, majoritatea inspirate dintr-un film documentar dubitabil, „Zeitgeist”, stau la baza doctrinei politice a învingătorilor din alegeri. Syriza este partidul care susține că se luptă în numele dreptății sociale împotriva exploatării celor mulți de către cei puțini.

Vi se pare că vedeți ceva cunoscut aici?
Studiați istoria celui de-al III-lea Reich și istoria comunismului după care vom realiza cu toții că, dacă nu manageriem bine criza grecească, ne putem trezi cu mari probleme pe cap. Ne lipsește, din păcate, vocea preotului orb, singurul om din Troia care a văzut cu ochii minții năpasta ce urma să vină. Mai mult decât atât, chiar dacă vom fi avertizați, există posibilitatea să reacționăm exact ca locuitorii Troiei în noaptea asediului: vom dansa și vom bea fără să ascultăm glasul rațiunii ci vocea pieirii.