scris de: prof. Ioan Tuleu
Sărbătoarea Națională a României a fost fixată la 1 Decembrie pentru a sărbători și aminti astfel cel mai important eveniment din istoria românilor întâmplat în această zi la Alba Iulia, în prezența a 100 de mii de oameni. Ne place să spunem că unirea națiunea a făcut-o și demonstrăm aceasta prin votul celor 1228 de delegați, votați de poporul român în adunări organizate în orașele și comunele din toată Transilvania, prin care s-a înfăptuit actul plebiscitar de autodeterminare a națiunii majoritare din provincia care timp de secole a fost separată de cei de-un neam prin granițe politice.
Principiul autodeterminării a fost fixat de președintele Americii Wodrow Wilson încă din ianuarie 1918 și a stat la baza constituirii statelor naționale pe ruinele fostelor imperii, Țarist, Ausro-Ungar și German, așa că el trebuie invocat ca suprem argument care a stat la constituirea Regatului România Mare.
Dar doar principiul enunțat nu se putea transforma în realitate doar printr-un act de autodeterminare, el trebuia întărit și prin alte mijloace. Nu vrem să infirmăm rolul Adunării Naționale de la Alba Iulia, vrem doar să scoatem în evidență rolul decisiv pe care l-a jucat armata română în înfăptuirea marii Uniri, pentru că despre aceasta se vorbește prea puțin. Intrarea României în război de partea puterilor Antentei, pentru eliberarea Transilvaniei, în 16 august 1916, a constituit actul de forță și curaj care a obligat puterile vestice, ca în caz de victorie, să recunoască alipirea Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului și Banatului la regatul român. Cele 800 de mii de jertfe date pentru înfăptuirea actului unirii au contat cel puțin la fel de mult ca suportul pe care cei peste 100 de mii de participanți l-au dat delegaților care au votat unirea.
A mai fost apoi campania armatei române din primăvara-vara anului 1919 împotriva Ungariei roșii, în urma căreia a fost ocupată Budapesta. Atunci când s-au hotărât granițele României, la Conferința de Pace de la Paris, faptul că armata română se afla în capitala Ungariei a fost, la fel, un factor hotărâtor în trasarea granițelor. Prin urmare să nu uităm de contribuția brațului înarmat al națiunii la înfăptuirea Marii Uniri, iar faptul că de ziua națională defilează armată este o dovadă de recunoștință adusă acesteia și totodată un argument că unirea este pentru totdeauna
No Comments
Comments for Unirea, armata a făcut-o ! (editorial) are now closed.